Nu ma inteleg cu copilul

Cu toate curentele de parenting neconditionat si iubire asemenea , cu o experienta de copii crescuti “ cu cheia de gat” , parintii de acum par a deveni un fel de sclavi ai odraslelor. Adica sa nu mai facem la fel, ca nu ne-a placut, sa facem opusul.

Dar copiii, pentru a se simti in siguranta si protejati, au nevoie de autoritatea parinteasca. Au nevoie de reguli si limite. Unele reguli pot fi transformate in ritualuri , precum spalatul pe dinti inainte de culcare, spalatul pe maini si schimbatul hainelor la venirea de la scoala, mersul la biserica in fiecare duminica dimineata . Poate fi organizat si ca reflex conditionat: am vazut intr-o gradinita cum se canta acelasi cantecel cand se strang jucariile pentru a merge la masa si asta inseamna ca nu tipa nimeni la copii sa stranga jucariile , ci ei canta in timp ce strang singuri, de bunavoie.

Intrebarile corecte pe care sa ti le pui sunt

-cum vreau sa arate viata noastra ? Vreau ordine si disciplina ? Cat de multa? Ce este cel mai important pentru mine?

-cum pot face asta ca sa obtin maximum din ceea ce cer cu minimum de rezistenta?

Cand raspunzi la aceste intrebari (s-ar putea ca raspunsul sa se lase asteptat o vreme, caci nu este la indemana sa faci o schimbare), iti va mai ramane doar sa perseverezi cu implementarea, ceea ce, deasemenea cere efort, insa este posibil.

images

Stiutul dinainte face diferenta

Poate ca tie iti plac surprizele daca partenerul de viata te duce la Paris de ziua ta, dar cum ti se pare cand vine cineva , iti ia din mana telefonul la care aveai o conversatie importanta si striga “ surprizaaa, am trecut sa te vad, hai cu mine la cafea !” ?

Cand ii spui dinainte copilului ce urmeaza sa se intample, el are timp sa se obisnuiasca cu ideea. Nu te lasa amagit de “ nu” -ul pe care il spune, “ nu”- ul reprezinta “ nu imi convine” si nu “ nu voi face” .Si ghici ce ? Are voie sa nu ii convina !

Exemplu:

Copilul se joaca pe tableta dimineata, inainte de gradi/scoala . Ii spui ca are 10 minute sa se joace , in ultimele 2 minute ii spui “ cand se termina runda asta, inchizi si plecam “ ,stai langa el sa fii vigilent , spui “ gata “ cand s-a terminat si il lasi pe el sa inchida jocul. Este important sa simta ca are si el o parte a controlului ( dar ii lasi partea care iti convine tie :)) .

Daca sunt lucruri mai importante pe care vrei sa le schimbi, se poate face adunare de familie, negociere de noi reguli, copilul participa la discutie , ii dai de ales intre doua variante care iti convin tie si scrieti impreuna regulile pe care le lipiti pe frigider ( sau pe o tabla de pluta, oricum, intr-un loc vizibil). Copiii mici pot desena un décor colorat pe foaia de reguli, copiii mai mari de 12 ani pot propune ei reguli rezonabile .

Am vazut de curand o animatie in care o mama singura apelase la ajutor specializat pentru a se putea intelege cu copilul ei adolescent, care era si obez. Specialistul a lucrat la interventie, copilul a fost “ purificat “ ( a avut el singur niste constientizari electrizante) si a venit timpul ca specialistul sa mearga in treaba lui. Mama singura il invita pe specialist la spectacol, iar acesta o refuza; ea spune “ dar credeam ca incepem sa ne imprietenim “ si I se raspunde “ nu doamna, sunteti doar o clienta “ . Ce face mama atunci ? Isi invita copilul . Copilul refuza, ca are ceva proiect pentru scoala ( pentru care nu invata singur pana la interventie, iar mama isi dorise asta ) . Mama insista, mituindu-l ( pe copilul obez, pe care voia sa il slabeasca) cu un meniu dublu la fast food. Copilul cere doua si mama accepta !!!

Morala ? Cand stii sigur ce vrei, ai grija sa nu iti autosabotezi dorintele !

Anunțuri

Cum sa imi schimb setarile-exercitiu practic

Acest exercitiu va functiona in paradigma in care tu crezi cu tarie ca esti stapanul vietii tale, ca TU faci ca lucrurile sa se intample in viata ta (versus “ lucrurile mi se intampla” , atunci cand nu ai nici un control si altcineva este raspunzator pentru evenimentele din viata ta).

Intrebarea la care raspunde exercitiul este urmatoarea : intelegand ca tot ceea ce se intampla acum in viata mea este o consecinta a gandurilor mele si dorind sa schimb un anumit aspect care ma deranjeaza (fie ca e vorba despre castig, cheltuieli, fie ca e vorba de sanatate sau relatii), cum fac sa creez si sa sustin un alt gand (pozitiv) cand realitatea continua sa imi demonstreze clipa de clipa gandul initial?

Mai precis, ce pot sa fac sa atrag un partener in viata mea, cand imi doresc asta de 20 de ani si niciodata nu mi-a iesit? Cum pot sa cred in abundenta, cand la sfarsitul fiecarei luni ies pe minus?

download (2)

1.Intr-o prima etapa, gandeste-te la o reusita pe care ai avut-o  in alt aspect al vietii tale. Aminteste-ti ce ai gandit si ce ai simtit in legatura cu acel subiect inainte ca reusita sa se produca.Noteaza pe o foaie gandul principal.Apoi inchide ochii si simte din nou acea emotie. Cufunda-te in ea si amplific-o. Ramai in acea emotie cel putin 30 de secunde.

2.Urmatorul pas este sa devii constient/a de faptul ca TU ai ales ca lucrurile sa se intample in acel fel, prin gandul principal si emotia cea mai pregnanta referitoare la acel anumit eveniment.

3.In continuare analizeaza gandul principal (credinta) care sta in spatele aspectului pe care doresti sa il schimbi. Noteaza-l pe o foaie. Simte emotia asociata acestui gand si amplific-o pentru cel putin 30 de secunde. Vezi unde anume in corp simti acesta noua emotie.

4.Compara intre ele cele doua ganduri, cele doua emotii si rezultatele pe care ele le-au produs.

5.Alege pur si simplu un nou gand in locul celui pe care vrei sa il inlocuiesti, cu credinta ca TU creezi in viata ta orice iti doresti. Verifica emotia pe care acest nou gand ti-o produce.

6.Noteaza pe o foaie (sau mai multe) noul gand pe care il alegi si pune-o (pune-le) la vedere, asa incat sa il poti citi de mai multe ori intr-o zi.

7.Iesi la „vanatoare” : vezi de cate ori pe zi revine vechiul gand , prinde-l si aminteste-ti decizia ta de a-l inlocui.

 

 

sursa foto: http://www.wall-street.ro

 

Cum sa comunic cu copilul meu adult

Se intampla adesea ca parintii de copii adulti sa fie nemultumiti de calitatea si cantitatea comunicarii cu copiii lor. “ Nu vorbeste cu mine”, “ nu spune nimic”, “ e mut”  sunt cateva dintre replicile leit-motiv  pe care le aud cu aceasta ocazie.

Dar copilul nu e nici mut, nici tampit, se descura foarte bine sa comunice cu alte persoane. Si atunci despre ce e vorba? E despre relatia dintre cei doi, parinte si copil, nimic mai mult.

Am avut de curand o discutie cu un asemenea parinte, care intreba cu deschidere ce ar trebui sa faca sa schimbe situatia. Imi relateaza:

“ Imi dau acum seama ca am gresit cand era mic, l-am presat prea mult pentru rezultate, din dorinta mea de a reusi.”

Il opresc si ii raspund:

“ Sa stii ca e grozav ca iti dai seama. Cei mai multi copii asteapta sa iti dai seama  si sa iti ceri scuze ca asta e tot ce ai stiut sa faci la momentul respectiv. Daca ii spui lui ceea ce tocmai mi-ai spus mie, este un bun inceput pentru reconectare!”

“ Da, ai dreptate, chiar vreau sa fac asta, invata-ma cum!”

“ Hai sa facem o incercare, inchipuie-ti ca eu sunt copilul tau si adreseaza-mi-te ca si cum as fi el. Incepe prin a-i repeta ce mi-ai spus mie la ineputul discutiei si vedem mai departe.”

“ Uite, draga M, voiam sa iti spun ca imi pare rau ca te-am presat in copilarie, imi doresc  sa avem o relatie apropiata. Mi-ar placea sa imi spui ce se intampla in viata ta, sa faci sport in fiecare saptmana, sa muncesti mai putin cu mai multe rezultate, sa te casatoresti cu o fata vesela care sa te sustina ! Doar asa, cand comunicam, putem fi mai puternici si putem  avea rezultate mai bune!”

“ Ok, ce ai facut adineauri?”

“…???…”

“ Tocmai i-ai tinut un discurs despre ce ai vrea tu, despre asteptarile tale si ai numit asta comunicare.”

“ Inteleg. Si ce ar trebui sa fac?”

“ Sa pui mai multe intrebari si sa asculti cu adevarat . Asculta doar curios, fara sa vrei sa influentezi lucrurile. Hai sa te pui putin in pantofii copilului tau devenit adult: cum ti-ar pica sa vina la tine cineva care iti spune mereu ce trebuie sa faci? Cum te-ai simti? Eu una m-as simti pisalogita. Ce inseamna asta? Ca parca nimic din ceea ce fac nu e suficient de bine, ca sunt inadecvata.”

download (2)

“ Stii, ieri mi-a spus ca lucreaza pana tarziu si eu i-am zis ca nu e bine, ca ii afecteaza sanatatea , ca ar trebui sa se hraneasca mai bine.”

“ Tinand cont de ceea ce tocmai am discutat, de faptul ca sfaturi a primit destule si mai multe sfaturi inseamna ca ceea ce face nu e bine, tinand cont de asemenea de faptul ca si el stie cu siguranta ce ar trebui sa faca, ce ai fi putut sa ii spui in schimb  pentru a va conecta ?”

“ Sa ii spun poate ca imi pare rau ca asa stau lucrurile? Sa il intreb pe cand o speranta de relaxare? Sa il intreb cat e de obosit ? Daca considera ca beneficiul e pe masura muncii? “

“ Ai inceput sa intelegi ideea! Spor la practicarea intrebarilor si nu uita sa astepti si raspuns dupa fiecare !”

 

Copilul tau adult nu vrea sa il tratezi ca pe un tampit doar pentru ca tu nu esti de acord cu alegerile lui, cu stilul lui de viata. Il tratezi ca pe un tampit atunci cand ii spui lucruri pe care cu siguranta le stie : “ ar trebui sa faci sport”, “ ar trebui sa iti gasesti o fata draguta, care sa te sustina” . In loc sa ii spui ce ar trebui sa faca, poti sa pui intrebari, sa asculti curios raspunsul, fara sa iti inchipui ca il stii deja. Doar fii acolo sa ii oferi un umar atunci cand ii e greu si asigura-te ca a inteles asta. Dar fii autentic! Am auzit si replici precum “ du-te la doctor, ia medicamentul cutare, ca se poate agrava, asculta-ma pe mine; eu nu-ti spun ce sa faci, e treaba ta “ sau “ eu nu te oblig sa faci asta “ (?? De parca ar avea cum !!).

Este o provocare pentru parinti sa nu isi proiecteze credintele si asteptarile asupra copiilor. Daca simti ca rolul de parinte te acapareaza prea mult, intreaba-te ce ai crede si ce ai spune daca propriul tau copil ar fi doar un coleg de serviciu mai tanar.

 

sursa foto: http://www.ziare.com

 

 

Parinti permisivi, parinti autoritari si cautarea caii de mijloc

Sunt parinti permisivi , care ar face orice pentru fericirea copilului lor. Ma refer aici la parintii care isi servesc copilul si ii ofera totul pe tava. Poate sa fie pentru ca ei nu au avut toate acele lucruri si comportamente in copilaria lor si vor sa fie parinti mai buni, poate sa fie pentru ca se grabesc dimineata la serviciu si e mai usor sa imbrace ei copilul de 5 ani decat sa intarzie fiindca piciul se misca in reluare, poate ca cedeaza pe motiv ca nu au chef sa asiste la o criza de isterie a copilului.

Lucrurile pe care le-am insirat sunt umane si de inteles. Dar cand copilul este imbracat de parinte si la 9 ani, cand poate face asta singur, are un dublu efect negativ, o data asupra parintelui, care devine sclav, si a doua oara asupra copilului, care isi poate dori sa fie servit ulterior in viata de cineva sau poate primi mesajul ca el nu e in stare si avem o problema ulterioara cu increderea in sine.

download

Cand creste , un copil care a fost obisnuit sa fie servit, se intoarce impotriva parintelui cu reprosuri. Un dialog dintr-un film cu Adam Sandler in rolul unui obez suna in felul urmator:

-(el ii reproseaza tatalui) Mi-ai dat sa mananc o gramada de dulciuri cand eram copil !

-Tipai daca nu iti dadeam !

-Dar tu erai parintele !

In cabinet cineva imi spune: “ mama m-a iubit si mi-a dat totul; eu consider ca a gresit, daca ma lasa pe mine sa fac lucrurile as fi invatat sa ma descurc in viata.”

 

La antipod sunt parinti care ridica prea mult stacheta. Isi doresc un copil performant, care sa se descurce in viata si sa aiba o viata buna, usoara, eventual ceea ce ei nu au avut. O intentie laudabila, dealtfel.

“ Insa asteptarile pot avea uneori efectul contrar atunci cand parintii ridica atat de mult stacheta in viata, incat nici un copil de pe Pamant n-o poate sari fara sa cada cu nasul in nisip sau noroi.Poti recunoaste un parinte exigent dupa replici precum:

-A, ai facut curat in camera ta.Da, se vede. Dar poate data viitoare…

-Ce-i cu nota asta de 9?(atunci cand restul notelor sunt doar de 10)

-Ai fi putut si mai bine.Cand aveam vartsa ta…

-Daca ai repeta mai mult, poate ai avea mai multe sanse sa obtii o bursa

Ce crezi ca transmite un asemenea parinte? Ti-am pus in fata o stacheta inalta si ma astept sa sari peste ea . Si, dupa ce vei sari, o s-o mai ridic putin, asa cum se ridica obstacolele la cursele de cai. Apoi, cand vei da gres, voi fi foarte dezamagit si ma voi asigura ca intelegi acest lucru.” (Dr.Kevin Leman, “ Cum sa-ti schimbi adolescentul pana vineri”)

download (1)

Copiii de la care se cere prea mult au sentimentul ca orice ar face, nu e suficient, ca ei nu sunt suficient, ca parintii lor nu vor fi niciodata pe deplin multumiti si sunt disperati dupa aprobare. In fapt, se pare ca tinerii prefera laudele in locul sexului si al banilor (studiu realizat pe 282 de studenti, Sharon Jayson, “ Young people prefer praise to sex , money” USAToday.com, 10 ianuarie 2011).

 

Bine, bine, nici o extrema nu e buna, dar cum gasesti calea de mijloc?

  1. Indruma copilul si permite-i sa faca lucruri pe care le poate face singur, conform varstei sale. El poate face lucruri pentru el, cum ar fi sa se imbrace, sa manance, sau poate face lucruri simple pentru casa : sa duca gunoiul, sa cumpere o paine. Va invata ca si el trebuie sa dea ajutor, nu doar sa primeasca si va mai invata ca e capabil sa faca aceste lucruri.
  2. Daca trebuie sa mergeti impreuna la cumparaturi, spune-i dinainte ce poti sa cumperi pentru el si ce nu, eventual lasa-l sa aleaga singur un obiect care se incadreaza in buget.

Cand fiica-mea a pus 5 lucruri in cos, intr-un exces de independenta, i-am spus simplu ca 5 sunt prea multe si trebuie sa pastreze doar 2, sa aleaga 2 care raman si sa scoata afara 3.

In alta zi, alt exces de independenta combinata cu ajutor, s-a gandit ca ar fi bine sa cumpere oua, a luat o cutie de 6, i-am zis ca e o idee buna, dar vreau o cutie de 10. S-a dus inapoi si nu a gasit cutia ceruta, doar oua varsate, pe care le punea unul cate unul , alandala, peste celelalte cumparaturi, nelasandu-ma sa verific ce face. Cand am vazut , am avut o reactie instantanee de lasat tot din mana ca sa indrept lucrurile, reactie pe care a simtit-o din plin :” nu-I asa ca nu ma mai iei cu tine la cumparaturi, ca nu fac nimic bine?” . “ Te mai iau si faci bine foarte multe lucruri, doar ca ouale varsate trebuie puse intr-o punga” .

  1. Crizele de furie sunt inevitabile, in public il scoti de acolo urgent, acasa ii dai o pauza in alta camera, pana se calmeaza si discuti situatia ulterior. E ineficient sa devii agresiv sau sa incerci sa ii explici ceva pe moment.
  2. Este bine sa petreci timp de calitate cu copilul, dar cu cat ii oferi mai mult, cu atat mai mult isi doreste ; la fel este si cu obiectele , si cu distractiile, cand sunt la discretie, nu mai apreciaza bucuriile simple. Este treaba ta de parinte sa dozezi toate aceste lucruri echilibrat.

Cunosc cel putin doua cazuri particulare in care mama nu s-a mai intors la serviciu dupa ce a avut copilul , iar acesta, devenit adolescent, nu o respecta, considerand ca este moale.

  1. Cand ai spus “ nu”, “ nu” sa ramana . Nu permite santajului emotional (inseamna ca nu ma iubesti) sau oricaror  alte  tanguieli si linguseli sa te faca sa te razgandesti, caci asta ii intareste comportamentul , intelege ca functioneaza si le va folosi de cate ori va dori sa obtina ceva.
  2. Vorbeste-i despre bani si despre cat costa lucrurile, cand mai creste poate participa si la organizarea bugetului familiei, nu lua asupra ta toata povara organizarii financiare pe motiv ca este copil, tie iti usureaza stresul, iar el va fi pregatit sa se autoorganizeze cand vine vremea sa paraseasca cuibul.
  3. Invata-l valorile si credintele tale, mantre existentiale precum “ in viata e bine sa fii un om drept” , “ numai cine nu munceste nu greseste” , “ ceea ce nu te omoara te face mai puternic” , dar nu astepta sa le puna in practica exact cum iti imaginezi tu, aminteste-ti ca este o alta persoana, cu alte dorinte si nevoi, chiar daca e copilul tau.
  4. Cere-i parerea, permite-i sa se simta important, dar ia tu decizia (tu, adica voi, parintii; este o problema cand parintii nu se pun de acord si transmit mesaje duale copilului).

 

surse foto: http://www.adevarul.com

http://www.psychologies.ro

 

 

De la esec la succes (motivational)

Ariana Huffington a primit 36 de refuzuri inainte de a i se publica cea de-a doua carte. Nici Huffington Post nu a fost un succes imediat, la lansare inregistrand duzini de comentarii negative referitoare la calitatea si la potentialul sau.

download (2)

Acum numele ei este unul dintre cele mai recunoscute in domeniul publicatiilor online.In 2009 s-a clasat pe locul 12 in topul Forbes al celor mai influente femei din media, iar in 2014 a obtinut locul 54 in topul Forbes al celor mai puternice femei din lume.

 

Sylvester Stallone si-a dorit dintotdeauna sa fie star de cinema, insa faptul ca la nastere a fost extras cu forcepsul si a suferit o paralizie faciala nu prea il ajuta. A fost refuzat de peste 1500 de ori la castinguri si a ajuns intr-o asemenea saracie , ca nu avea bani de caldura, a trebuit sa vanda bijuteriile sotiei si, intr-un final si-a vandut si cainele, singura fiinta care ii mai ramasese alaturi.

Inspirat de un meci de box, s-a asezat la masa de scris si, timp de 20 de ore a scris scenariul pentru Rocky Balboa, in care dorea sa joace rolul principal. A refuzat o oferta de 350.000 $ , caci conditia era sa joace altcineva rolul principal si a acceptat doar 35.000 $plus dividende. Incasarile au fost de peste 220 mil. $.

download (1)

Jack Ma, fondatorul Alibaba s-a nascut in China in plina dictatura comunista. A fost respins de doua ori la admiterea la facultate, a fost respins la angajarea in politie si chiar de catre lantul de restaurante KFC, singurul respins din 24 de candidati.

In 1998 a convins 17 prieteni sa investeasca intr-un produs de comert electronic pe care l-a numit “ Alibaba” .Timp de 3 ani afacerea nu afost profitabila ; una din marile provacari era legata de plati, bancile nedorind sa colaboreze cu o firma necunoscuta. Atunci Ma a infiintat propriul sistem electronic de plati, “ Alipay” .

“ Mi-au zis ca este cea mai idioata idee pe care am avut-o.Nu mi-a pasat ca este stupida, atat timp cat oamenii o puteau folosi”.

In prezent, numarul clientilor care folosesc sistemul de plata online trece de 800  de milioane.

In 2014 compania a fost evaluata pe bursa din New York la 150 miliarde de dolari, cea mai mare oferta publica initiala, lucru care i-a adus lui Ma o avere estimata in prezent la 22,4 miliarde de dolari.

J.K.Rowling, autoarea seriei de succes Harry Potter, si-a dorit dintotdeauna sa devina autoare, scriind prima poveste la varsta de 6 ani. Inainte de a cunoaste succesul a trait o adolescenta nefericita, marcata de scleroza multipla a mamei ei, care a si murit pe cand ea avea 25 de ani.

In vremea in care scria primul manuscris al Harry Potter era divortata, parinte singur al unui copil mai mic de doi ani  si traia din ajutorul de somaj, considerandu-se “ un esec dupa toate standardele”. A fost in depresie , luand in calcul ideea sinuciderii.

Manuscrisul a fost respins de la publicare de nenumarate ori pana a vazut lumina tiparului.

De atunci, seria de carti s-a vandut in mai mult de 450 milioane de exemplare, a castigat numeroase premii si s-a transformat in film.

Dr.Kevin Leman este un psiholog cunoscut la nivel international datorita celor peste 45 de carti scrise in domeniul parentingului, casatoriei si a vietii de familie. De asemenea, este o personalitate de radio, televiziune, educator si speaker.

Dintre lucrurile pe care el insusi le spune despre el, fac parte urmatoarele: la absolvirea liceului am avut cea mai mica medie din clasa, am fost dat afara din echipa Club Scouts si din facultate, am fost dat afara din echipa de rezerve de la baschet.

Walt Disney a abandonat liceul la varsta de 16 ani pentru a se alatura Crucii Rosii.Prima lui companie de arta comerciala a dat faliment. Apoi, impreuna cu un animator pe nume Ubbe Iwerks, a mai fondat o companie fara succes, care a sfarsit prin a fi cumparata. Disney s-a indreptat catre Los Angeles, cu valiza si cativa dolari in buzunar. La inceput a vrut sa abandoneze animatia, gandindu-se ca nu va putea concura cu marile studiouri consacrate.Unul din ziarele pentru care lucra l-a concediat pentru ca “ ii lipseste imaginatia si nu are idei bune”.

Acum Walt Disney detine recordul de premii Oscar, 22, numele sau fiind cunoscut de copiii din toata lumea.A fost un pionier al televiziunii, iar primul Disney Park l-a deschis in 1955.

 

 Dr.Joe Dispenza a suferit la 23 de ani un grav accident de bicicleta , in urma caruia coloana a suferit multiple fracturi prin compresie in zona toracica. Indicatia de tratament era operatia, tije Harrington de 20,5-30, 5 cm atasate cu suruburi si        clame de fiecare parte a coloanei sau 50% sanse sa nu mai poata merge vreodata.Medicul i-a spus ca, daca refuza operatia,ar fi trebuit sa fie imobilizat la pat, cu fata in jos, intre 3 si 6 luni, apoi un corset pe care sa il poarte permanent intre 6 luni si un an, iar daca ar incerca sa se ridice , fara operatie, ar paraliza imediat.

Joe a refuzat operatia si a decis sa se vindece singur; s-a externat  si si-a facut un plan de vindecare, bazat pe utilizarea inteligentei naturale a corpului: a hotarat sa manance doar alimente crude in cantitati mici, 3 ore pe zi a practicat meditatia si autohipnoza, apoi a folosit puterea apei, inotand in piscina si a mai folosit un catalizator, o carte despre puterea subconstientului. Dupa 9 saptamani si jumatate s-a ridicat din pat, iar dupa 10 saptamani s-a reintors la serviciu.

In prezent Joe Dispenza este autor de carte si lector international care a fost invitat sa vorbeasca in peste 32 de tari din 5 continente .

 

Am adunat povestile de viata de mai sus pentru inspiratie, nu pentru comparatie.

Nu iti foloseste la ceva sa vezi ce a avut fiecare diferit de tine , asta fiind motivul pentru care tie nu o sa iti iasa.

Daca ai un vis si crezi in el, mergi la capatul Pamantului si implineste-l ! Daca nu ai, fa rost de unul!

Nu este cineva mai bun, mai destept, mai capabil decat tine, fiecare are povestea lui si drumul lui.

Iar daca te concentrezi pe faptul ca nu te-ai nascut sub cea mai buna stea, cu cele mai bune auspicii, cu cei mai destepti si mai iubitori parinti, afla ca asta iti ocupa timpul si iti mananca energia cu care ai putea construi ceva.

Si acum e timpul sa devii creativ! La treaba cu tine!

 

surse foto: http://www.damaideparte.ro

http://www.huffingtonpost.com

 

De ce nu-mi spui ca ma iubesti?

“-Draga, ma iubesti?

-Stii bine , de ce ma tot intrebi?”

Este un dialog clasic menit sa aduca nervi si frustrare, insingurare si tristete de ambele parti.

Imi vine sa rad cand citesc sfaturile unor cunoscatori, oameni de bine : “ Dar ati discutat despre asta? Discutati si rezolvati problema  “ . In cabinet ajung cupluri care au discutat si au tot discutat, de fiecare data acelasi lucru, din categoria “ vorbim impreuna si ne intelegem separat” .

Cand nu reusesc sa ajunga unul la celalalt, cei doi vad lucrurile superficiale : ea este cicalitoare , iar el nu comunica, se retrage in barlogul lui. Cand ii intrebi au fiecare o mie de argumente care sa le motiveze pozitia si care arata in acelasi timp ca vina e a celuilalt. Si mai si asteapta validare, asteapta pe cineva care sa fie de partea lor. Nivelul tensiunii este atat de ridicat, incat validarea sentimentelor unuia este preluata automat de celalalt ca o invalidare a lui.

Dar sa intram mai in detaliu, sa intelegem in context ce se intampla, fara sa ne raportam la vina.

Sa luam un cuplu la intamplare, Dan si Dana , sa le spunem. Ei formeaza un cuplu de, sa zicem, 10 ani si au un copil de 5 ani.Dan este un barbat responsabil , care munceste de la 9 la 6 sa isi intretina familia. Dana are o mica afacere, are grija de casa si de copil. Conflictul lor principal se refera la viata intima, care nu e tocmai la un nivel ridicat ( mai precis are trei viteze: incet, incetisor sau deloc).

Acum sa privim o scena obisnuita dintr-o zi obisnuita din viata lor. Dana il roaga pe Dan sa treaca sa ia paine in drum spre casa . El face un ocol de jumatate de ora si vine cu alt tip de paine decat cel solicitat. Dana e nervoasa : “ nici o paine ca lumea nu esti in stare sa iei “ . Dan pleaca sa faca un dus si apoi deschide computerul. Dana se enerveaza si mai tare si mananca singura cu copilul, fara sa il mai invite si pe Dan.

stai-calma-treci-aici-iubeste-ma

 

Ce s-a intamplat aici?

Ea simtea nevoia sprijinului partenerului ei , a cerut ajutorul si, cand nu a venit in timpul si in forma solicitate, si-a exprimat dezamagirea prin furie / cicaleala . El, la randul lui obosit dupa o zi lunga, ar fi avut nevoie de intelegere si caldura si a primit o replica usturatoare, la care a reactionat cum stie cel mai bine, plecand pentru a reduce conflictul. Dan nu e constient de faptul ca plecarea sa inseamna in realitate  o intarire a lipsei sprijinului partenerei sale, adica are efectul opus celui scontat: creste conflictul. Inflamata mai mult, Dana il pedepseste ignorandu-l la randul ei ( pana peste o ora-doua, cand il cearta in continuare si este evident pentru toata lumea ca aceasta seara nu va aduce imbunatatirea intimitatii in cuplu).

Schimbarea macazului

Ce putea Dana sa faca diferit? Putea sa isi exprime dezamagirea drept ceea ce este, o dezamagire: “ Speram sa ajungi mai repede si sa tii minte ce te-am rugat” .

Ce putea Dan sa faca diferit, chiar daca Dana a fost agresiva ? Putea sa ramana si sa aiba un punct de vedere : “ Imi pare rau ca am intarziat si nu am cumparat fix ce voiai, sunt obosit si nu functionez la capacitate maxima” .

Oricare din cei doi parteneri poate, in orice moment, sa faca ceva diferit, care sa arate ca ii pasa.Partenerul tau nu este cel mai aprig dusman al tau, este acea persoana pe care candva ai ales-o de bunavoie. La fel ca si tine, are nevoie de caldura , intelegere, acceptare, validare, respect, iubire.

In episodul urmator Dan si Dana se vor certa din cauza viziunilor diferite in ceea ce priveste cresterea copilului.

 

sursa foto: https://www.keepcalm-o-matic.co.uk

 

Relatia simbiotica- dezirabila sau nu?

Am incercat sa descriu pentru un cuplu ce inseamna o relatie simbiotica si am dat exemplul unei femei de 50 de ani care isi suna zilnic mama , sa ii spuna ce program are. Parea o relatie obositoare si intruziva. Cand am vazut ca doamna considera ca nu isi doreste acest tip de relatie si nu considera ca se afla in aceasta situatie – in care era, de fapt, am redescris relatia simbiotica in termenii “ calda si apropiata” . In acel moment, doamna m-a tras la raspundere, ca de ce ii spun mai intai ceva si apoi ma razgandesc.

Si a fost o tema de meditatie pentru mine: cum este de fapt o relatie simbiotica ? Este ceva placut, dezirabil sau ceva obositor si intruziv?

Sunt momente din viata cand acest tip de relatie este sanatos, firesc, necesar, cum este de exemplu cazul unei  proaspete mamici care are un bebelus- bebelusul depinde in totalitate de ea.

Sunt alte momente cand acest tip de relatie devine o alegere.

poza simbioza

Prima data cand a fost o alegere si am fost intr-o astfel de relatie era in scoala gimnaziala si inceputul liceului. Prietena mea suferea de o lipsa de afectiune in familie si avea nevoie sa si-o suplineasca din relatia cu mine. In regula pana aici, ne luam fiecare ce avem nevoie de pe unde putem. Doar ca ea era tipul extravertit, persoana care doreste sa impartaseasca toate gandurile, sentimentele si sa fie permanent in compania cuiva, fara sa oboseasca, persoana care detesta sa ramana singura, iar eu eram tipul introvertit, care aveam nevoie de timp cu mine sa imi adun energiile, somn de amiaza si poate sa imi si cumpar cate o bluza de una singura, aspecte pe care prietena mea le interpreta ca respingeri, iar rana ei era zgandarita. Si atunci ce am facut? Am incercat sa ii fiu aproape  sa nu o supar, sa nu se simta respinsa si sa nu ma certe, am facut lucrurile pe care le voia, cand voia , cu siguranta nu pe toate, dar suficiente cat sa nu ma simt confortabil. Parea pentru mine ca dorintele si nevoile ei conteaza si as fi renuntat bucuroasa la relatie doar ca sa fiu linistita.

Imi amintesc un episod in care , indragostita fiind, imi cerea sa pretind ca vine iubitul din spatele ei. De trei ori in jumatate de ora, la comanda. Mi se parea pueril si ma enerva sa fac lucruri la comanda, precum o maimuta la circ. O faceam, impotriva a ceea ce imi doream cu adevarat.

Facea si ea lucruri pentru mine, insa de regula erau lucruri despre care credea ea ca imi fac placere, fara sa verifice, sa intrebe si, cum eram diferite, nu se potriveau mereu. Un exemplu ar fi cand a cumparat doua inghetate si a venit la mine sa imi faca o surpriza, insa eu dormeam si mama nu m-a trezit, iar ea s-a suparat. Probabil ca, invers, ea s-ar fi trezit cu placere pentru a petrece timp impreuna, insa mama a stiut ca in acel moment somnul este mai important pentru mine.

A doua oara cand am fost intr-o relatie simbiotica a fost in prima facultate. Faceam extrem de multe lucruri impreuna cu prietena mea, ziua eram impreuna la facultate, noptile dormeam fie la ea, fie la mine. Colegii de facultate ajunsesera sa fie obisnuiti cu imaginea noastra impreuna in asa fel incat, atunci cand am mers singura la facultate intr-o dimineata, au intrebat unde este ea in loc de buna dimineata. De aceasta data ne intrebam una pe cealalta ce avem chef sa facem fiecare si ne respectam dorintele (mai ales ea imi respecta somnul de frumusete!). Am simtit ca pot sa fac ce vreau, sa fiu eu insami, fara sa se supere, fara sa o ia ca pe o respingere si mi-a fost confortabil.

Deci cum este o relatie simbiotica, buna sau rea?

Este buna in masura in care ambele persoane se simt confortabil, simt ca nevoile si dorintele lor sunt implinite, fara a fi judecate pentru ele, fara ca cealalta persoana sa se simta ranita.

In termenii teoriei atasamentului, este ideal ca ambele persoane sa aiba un stil de  atasament securizant.Sau macar ambele sa il aiba anxios, vor vorbi aceeasi limba. Cand un anxios se intalneste cu cineva cu un stil securizant, il va seca de energie pe acesta din urma. Cand un anxios se intalneste cu un evitant, se lasa cu mare suferinta pentru primul, care nu primeste de nici un fel dovezile de atasament de care are nevoie ca de aer.

 

sursa foto: http://www.damaideparte.ro