Miracol in lumea emotiilor

-O poveste despre imprietenirea cu furia pt copii de 6-10 ani-

Ursuletul Miracol dormea in camera sa , ghemuit, foindu-se in pat. Dormea si visa ca se certa din nou cu un coleg de scoala, ursuletul Puf.Se certau si parca isi auzeau gandurile unul altuia:

“Vreau sa fim prieteni”

“ Si eu”, gandi Puf.

“ Dar nu stiu cum sa ma port…”

“Nici eu”.

“ Ce ciudat…”, gandi Miracol. “ Vrem sa fim prieteni si totusi parca o forta nevazuta ne face sa ne certam “.

“Da…Si mie mi se pare ciudat…” se auzira si gandurile lui Puf.” Hei, oare de ce nu se pot intelege si prietenii mei cu mine?”, striga Miracol in gand. “ As vrea sa am puteri magice si sa fiu si eu un super-erou iubit de toata lumea, cu multi-multi prieteni” .

Deodata se facu intuneric si Miracol ramase singur cateva momente. O nava spatiala aparu luminata in roz si verde. Oaaaau !

“ Haide sa facem o calatorie magica in lumea ta interioara, pe planeta emotiilor “ , se auzi o voce care venea dinspre nava.

“ Maaamaaaa, vorbeste nava !”

“ NU este nava, sunt eu, Zana Simtirea , ai auzit de mine?”

“ Paaai…nu chiar, dar ma bucur de cunostinta “

“ Urca alaturi de mine. Vom face o calatorie fulger si vom ajunge iute ca gandul “

Si, intr-adevar, ca prin magie, intr-o clipita de ochi, ajunsera pe o planeta cu mai multi locuitori, cu totii erau variante ale lui Miracol colorate in diferite culori. Adica era el , ca si cum s-ar privi in oglinda, dar colorat in rosu, roz, verde, galben, albastru”

Zana ii spuse: fa cunostinta cu emotiile tale: cea galbena este frica, cea rosie este furia, cea verde este bucuria, tristetea este albastra, iar roz este increderea.

Buimacit, Miracol incepu sa isi imbratiseze emotiile.

Furia incepu sa vorbeasca:” Ce bine e sa fiu si eu imbratisata! Oamenii nu prea fac asta, ba chiar mai deloc…Ce bine ma simt! Multumesc!”

“ Eu iti multumesc pentru ca m-ai ajutat ieri in parc sa nu arat ca un papa lapte si sa ii iau apararea surorii mele in fata acelui bataus care voia sa ii strice jucariile “

“ Tu ai facut totul. Eu doar ti-am trimis super-puterea mea- super puterea de a te apara si de a-i apara pe ceilalti “

“ Si eu care credeam ca furia e rea …”

“Totul fals…Daca vrei, putem fi o echipa si putem lucra impreuna “

“Echipa cu furia? Oare nu e rau sa ne certam cu colegii, prietenii sau parintii? Nu e rau sa ne certam , asa , in general ?”

“ Cateodata iti mai trimit din greseala super puterea de a te apara . Cand se intampla sa fie asa, imi poti spune cu dragoste ca nu ai nevoie de ea. Atunci, impreuna, o vom transforma in super-puerea de a iubi.”

“ Dar cum sa fac? Mereu ma iei prin surprindere .Mereu ma trezesc certandu-ma cu cineva si abia apoi imi dau seama ca am gresit.”

Uite, iti daruiesc aceste imagini, ca sa ma poti recunoaste.Si atunci vom putea decide impreuna ce e mai bine pentru tine: sa aperi sau sa iubesti”

Miracol privi imaginile si vazu oameni care simteau furie.

“ Cu timpul, vei vedea ca in spatele meu se pot ascunde si alte emotii, precum Frica sau Tristetea “ , spuse Furia.

“ In spatele Furiei se poate ascunde Frica sau Tristetea?” se minuna Miracol.

“ De multe ori in spatele meu se ascund alte emotii “ incuviinta Furia.

“ Si de ce nu am aflat asta pana acum?”

“ Cu cat ma accepti mai mult, cu atat vei afla mai multe despre mine. Cand simti o emotie, poti alege cum sa te porti. Emotia o simti. Dar cum te porti…poti alege”.

“ Da, doar ca imi vine mereu sa tip cand simt furie” .

“ Stiu, draga Miracol. Dar cum se simt ceilalti cand tu tipi?”

“ Nu se simt bine si apoi nici eu nu ma simt bine pentru ca…cei la care am tipat…ma ocolesc. Si ma simt si vinovat dupa.”

“ A tipa sau alte purtari agresive, precum a imbranci, nu sunt usor de acceptat de catre ceilalti . De aceea multi nu vor sa ma cunoasca.”, spuse Furia.

“ Cum asa ?”

“ Confundand furia cu purtarea violenta, fiintele ma evita. Evitandu-ma pe mine, Furia, ei se gandesc ca evita purtarea agresiva, ofta Furia.”

“ Da. Pentru ca de multe ori imi vine atat de tare sa tip si…cateodata chiar asa si fac. Este bine cand am nevoie sa ma apar, dar cateodata iese tare dureros pentru mine.”

“ Daca ma vei recunoaste atunci cand apar si nu ma vei alunga, vom putea invata impreuna.”

“ Asa usor este? Uraaa!”

“Usor nu este. Insa dupa un timp vei vedea ce bine este sa poti sa alegi cum te porti atunci cand simti o emotie” .

“ Si daca te alung? Pare mai simplu asa .”

“ Daca ma alungi…Eu iti trimit super-puterea mea oricum.”

“ Da? De ce ?”

“ Pentru ca poti avea nevoie sa te aperi si nu vreau sa te ranesti sau sa te simti rau . Asa sunt eu. Nu am ce sa fac sau unde sa dispar” .

“ Asta cam asa e. Unde sa te duci? Zise Miracol dand din umeri “.

“ Sunt aici, in lumea ta interioara. Unde sa ma duc? Ce sa fac? Trimit super-puterea fara sa stiu daca ai nevoie de ea.”

“ Acum macar stiu de ce tip si pot sa cer scuze fara sa cred ca sunt rau . In plus, pot sa invat sa ma port din ce in ce mai bine cand simt furie. Dar chiar, cum pot sa ma port cand simt furie? “ intreba Miracol dintr-o data .

“ Ai putea sa spui ca simti furie si ca doresti…ce iti doresti cand simti furie.”

“ De exemplu, atunci cand parintii imi cer sa invat, iar eu nu vreau sa fac asta, ci sa ies afara, as putea sa spun Simt furie pentru ca acum imi doresc altceva decat ce vreti voi sa fac” .

“Ar fi super .”

“ E mult mai bine decat sa tip .”

“ Si eu cred la fel “ , incuviinta Furia.

“ Ce altceva as mai putea sa fac?”

“ Mai poti sa :

-iti schimbi pozitia corpului, te poti ridica de pe scaun/pat si sa faci cativa pasi

-alergi pe afara

-sari coarda

– desenezi /scrii pe o hartie ce te supara

-vorbesti cu parintii tai despre ceea ce te-a infuriat

-numeri in gand de la 1 la 10 , fiind atent la respiratia ta

-te intrebi: “ De ce m-am infuriat?” “ Ce imi doream de fapt sa se implineasca si nu s-a realizat ?”

Multumesc, ma simt mult mai bine acum, am invatat o multime de lucruri noi! Tu ce ai invatat ?

 

Adaptare dupa cartea ” Miracol in lumea emotiilor”, de Dragos Iulian Matei, Bianca Nita, Paula Steluta Dobrinoiu, editata la editura Aramis

Reclame

Despre provocarea internarii in Caminul de Batrani

Cand batranul traieste singur sau cand ceilalti din casa sunt plecati la serviciu mai toata ziua ,la un moment dat, devine periculos pentru el sa ramana singur si se pune problema angajarii unui ingrijitor. Doar ca este greu sa gasesti pe cineva de incredere dispus sa faca aceasta munca, iar uneori , avand nevoie de asistenta 24/24 , ar trebui gasite doua astfel de persoane. Si atunci apare in discutie posibilitatea internarii in caminul de batrani.

Principala problema a celor care isi interneaza parintii este vinovatia. Desi au toate argumentele rationale pentru care aceasta este cea mai buna solutie, se simt groaznic de vinovati, iar ca treaba sa fie treaba, se gasesc si cunoscuti care sa puna decizia sub semnul intrebarii, iar cel internat intreaba cu ochii inlacrimati “ De ce m-ai adus aici ?” “ Cand ma iei acasa ?” .

O alta intrebare frecventa a apartinatorilor este “ Oare cat de mult stie ? Pare ca doar face pe prostul, uneori stie niste lucruri la care nu m-as fi gandit ca ar mai putea sa le stie.”

Raspunsul este ca sunt zile si zile, momente si momente , uneori cu mai multa luciditate, alteori cu mai putina. Iar notiunile invatate demult si foarte des repetate de-a lungul vietii sunt mult mai bine fixate decat ce a facut de dimineata.

Sunt persoane cu care pot discuta politica, literatura, geografie sau istorie, dar nu isi aduc aminte ca am trecut cu fiica-mea in vizita pe la ei cu 4 zile in urma. “ Adevarul este ca am inceput sa uit, de ce sa o dau cotita ? Am inceput sa uit, varsta…”

Principala problema a persoanei care se interneaza este, in mod previzibil, adaptarea . Dar adaptarea la o asemenea schimbare pune oricui probleme, nu doar unui varstnic . Unii dintre ei poate ca au trait toata viata lor de adult intr-o singura casa , unde sperau ca isi vor gasi sfarsitul si dintr-o data, tot ce au crezut este dat peste cap. De aceea, proaspat internatii vorbesc ca si cum au venit pentru o zi, o saptamana sau un sezon, dupa care urmeaza sa se intoarca acasa . Deunazi un proaspat internat mi-a spus “ Nu ma simt deloc bine, tusesc si nu ma pot odihni noaptea, maine ma voi intoarce acasa “ . Cand l-am intrebat “ Si credeti ca acasa veti tusi mai putin ?” , mi-a raspuns “ Ei, nu, ziceam si eu asa, ca ma intorc, dar nu ma intorc” . Este mai degraba o ultima incercare de a pastra controlul.

Unii dintre ei sunt atasati de casa si ar dori sa o viziteze, ca au “ o splendoare de apartament de 3 camere , cu tot ce-i trebuie in el, care sta gol “. Pare ca le pare rau pentru apartament. Altcineva mi-a spus ca are convingerea ca ar mai fi putut merge in picioare , daca ar fi ramas acasa, probabil si simtindu-se mai confortabil, dar si cu motivatia treburilor gospodaresti. Dar doar unii sunt nostalgici dupa casa, sunt si persoane care apreciaza ca sunt ingrijite si nu trebuie sa faca nimic.

Parerea mea : la camin au un program riguros de masa, sunt schimbati, imbaiati ,primesc medicatia la ore fixe si pot socializa ( pot sau sunt obligati de imprejurari ), au asistenta nonstop, fiecare dintre aceste aspecte fiind cu dificultate obtinute acasa. Sigur ca tanjesc dupa contactul cu cei dragi, dar daca acestia vin in vizita des, cred ca este cea mai buna varianta pentru o persoana care nu se mai poate ingriji singura.

 

surse foto: http://www.antena3.ro

 

Standarde duble

Standardele duble reprezinta o lege pe care o aplicam preferential, atunci cand ne convine.

De exemplu, vecinii de la etajul 3 discuta cu vecinul care le este prieten prin pereti si spun asta in sedinta de bloc: da, noi discutam intre noi prin pereti, nu ne mai ducem unii la altii. Acceasi vecini se simt lezati de faptul ca vecina de la 2 are invitati cu care asculta muzica si cheama Politia.

Peretii sunt subtiri, asta e clar, dar faptul ca cel de la 3 le este prieten , iar cea de la 2 le este nesuferita , ii face pe cei doi sa considere si sa actioneze diferit.

Alt exemplu pe care multa lume il intelege cu usurinta este referitor la locurile de parcare: daca noi ne grabim, putem sa lasam masina pe avarie sa blocheze o alta masina, iar cand noi suntem blocati, ce ne mai enervam si ce il mai certam pe vinovat (in gand sau cu voce tare !).

Facem rapid judecati de valoare referitoare la erorile altor persoane : “ Dar cum a gresit un calcul atat de simplu ? E tampit , clar, ce sa mai ?” ( Fara sa ne mai gandim ca poate a fost doar neatent, poate obosit, sau poate nu e punctul lui forte si are alte calitati in alte domenii ce noua ne sunt complet straine ) . Cand este vorba sa fim noi judecati rapid, dupa aparente, ne simtim nedreptatiti, raniti sau…ceilalti sunt tampiti , nu sunt in stare sa ajunga la adevaratul nostru Sine !

Baga de seama cand gandesti despre altii ca sunt rai, lenesi, necinstiti, prosti sau urati. Oare de ce o faci? Simti nevoia sa te compari ca sa ai o parere mai buna despre tine ?

Cum imi spunea o clienta in cabinet nevoia ei : “ vreau sa imi spui ca voi fi bine “ . “ Ok, iti spun, dar tu nu poti sa iti spui? Ai nevoie de mine ? “ . “ Pai pe mine nu ma cred” . “ Nu te crezi pe tine si pe mine ma crezi ?” , se pare ca avem nevoie de altii sa ne confirme pe noi, direct sau indirect.

Tu esti singura persoana care face regulile, tu hotarasti cat de bine este ceea ce ai facut, cat de bine este ceea ce faci, pentru ca tu esti singura care ai decis Cine si Ce esti cu adevarat si Cine vrei sa fii; daca nu iti place Cine esti acum, schimba pur si simplu, alege altceva. Nu mai astepta confirmari de la altii, nu te mai compara – I-am spus tatalui meu ca este mai bine decat multe alte persoane de varsta lui si mi-a replicat ca nu e buna comparatia, ca fiecare a trait in conditii diferite de viata , si a trebuit sa ii dau dreptate-fiecare persoana are lupta ei, Crucea ei de dus.

Revenind la subiectul din titlu, gasesc ca standardele duble reprezinta o lipsa de integritate menita sa ii nauceasca pe cei din jur , si aici ma gandesc in special la copii si la partenerul de viata. Imi si imaginez o mama care se declara vegetariana , dar gusta din cremvurstii de casa a unei prietene pe care o place si cu care isi doreste sa fie in relatii. Mesajul pentru copii? Regulile sunt facute ca sa fie incalcate !

Sau o sotie care prefera fructele si legumele bio (netratate, deci cam mici ), iar cand sotul ii aduce de la piata 20 kg de prune mici pentru gem se supara ca are mult de curatat. Mesajul pe care il intelege sotul ? O, nu, nu va intelege ca trebuie discutat in prealabil “ scopul si durata vizitei “ , va intelege ca orice face nu e bine si deci mai bine nu mai face nimic !

Nu ma inteleg cu copilul

Cu toate curentele de parenting neconditionat si iubire asemenea , cu o experienta de copii crescuti “ cu cheia de gat” , parintii de acum par a deveni un fel de sclavi ai odraslelor. Adica sa nu mai facem la fel, ca nu ne-a placut, sa facem opusul.

Dar copiii, pentru a se simti in siguranta si protejati, au nevoie de autoritatea parinteasca. Au nevoie de reguli si limite. Unele reguli pot fi transformate in ritualuri , precum spalatul pe dinti inainte de culcare, spalatul pe maini si schimbatul hainelor la venirea de la scoala, mersul la biserica in fiecare duminica dimineata . Poate fi organizat si ca reflex conditionat: am vazut intr-o gradinita cum se canta acelasi cantecel cand se strang jucariile pentru a merge la masa si asta inseamna ca nu tipa nimeni la copii sa stranga jucariile , ci ei canta in timp ce strang singuri, de bunavoie.

Intrebarile corecte pe care sa ti le pui sunt

-cum vreau sa arate viata noastra ? Vreau ordine si disciplina ? Cat de multa? Ce este cel mai important pentru mine?

-cum pot face asta ca sa obtin maximum din ceea ce cer cu minimum de rezistenta?

Cand raspunzi la aceste intrebari (s-ar putea ca raspunsul sa se lase asteptat o vreme, caci nu este la indemana sa faci o schimbare), iti va mai ramane doar sa perseverezi cu implementarea, ceea ce, deasemenea cere efort, insa este posibil.

Stiutul dinainte face diferenta

Poate ca tie iti plac surprizele daca partenerul de viata te duce la Paris de ziua ta, dar cum ti se pare cand vine cineva , iti ia din mana telefonul la care aveai o conversatie importanta si striga “ surprizaaa, am trecut sa te vad, hai cu mine la cafea !” ?

Cand ii spui dinainte copilului ce urmeaza sa se intample, el are timp sa se obisnuiasca cu ideea. Nu te lasa amagit de “ nu” -ul pe care il spune, “ nu”- ul reprezinta “ nu imi convine” si nu “ nu voi face” .Si ghici ce ? Are voie sa nu ii convina !

Exemplu:

Copilul se joaca pe tableta dimineata, inainte de gradi/scoala . Ii spui ca are 10 minute sa se joace , in ultimele 2 minute ii spui “ cand se termina runda asta, inchizi si plecam “ ,stai langa el sa fii vigilent , spui “ gata “ cand s-a terminat si il lasi pe el sa inchida jocul. Este important sa simta ca are si el o parte a controlului ( dar ii lasi partea care iti convine tie :)) .

Daca sunt lucruri mai importante pe care vrei sa le schimbi, se poate face adunare de familie, negociere de noi reguli, copilul participa la discutie , ii dai de ales intre doua variante care iti convin tie si scrieti impreuna regulile pe care le lipiti pe frigider ( sau pe o tabla de pluta, oricum, intr-un loc vizibil). Copiii mici pot desena un décor colorat pe foaia de reguli, copiii mai mari de 12 ani pot propune ei reguli rezonabile .

Am vazut de curand o animatie in care o mama singura apelase la ajutor specializat pentru a se putea intelege cu copilul ei adolescent, care era si obez. Specialistul a lucrat la interventie, copilul a fost “ purificat “ ( a avut el singur niste constientizari electrizante) si a venit timpul ca specialistul sa mearga in treaba lui. Mama singura il invita pe specialist la spectacol, iar acesta o refuza; ea spune “ dar credeam ca incepem sa ne imprietenim “ si I se raspunde “ nu doamna, sunteti doar o clienta “ . Ce face mama atunci ? Isi invita copilul . Copilul refuza, ca are ceva proiect pentru scoala ( pentru care nu invata singur pana la interventie, iar mama isi dorise asta ) . Mama insista, mituindu-l ( pe copilul obez, pe care voia sa il slabeasca) cu un meniu dublu la fast food. Copilul cere doua si mama accepta !!!

Morala ? Cand stii sigur ce vrei, ai grija sa nu iti autosabotezi dorintele !

Cum sa imi schimb setarile-exercitiu practic

Acest exercitiu va functiona in paradigma in care tu crezi cu tarie ca esti stapanul vietii tale, ca TU faci ca lucrurile sa se intample in viata ta (versus “ lucrurile mi se intampla” , atunci cand nu ai nici un control si altcineva este raspunzator pentru evenimentele din viata ta).

Intrebarea la care raspunde exercitiul este urmatoarea : intelegand ca tot ceea ce se intampla acum in viata mea este o consecinta a gandurilor mele si dorind sa schimb un anumit aspect care ma deranjeaza (fie ca e vorba despre castig, cheltuieli, fie ca e vorba de sanatate sau relatii), cum fac sa creez si sa sustin un alt gand (pozitiv) cand realitatea continua sa imi demonstreze clipa de clipa gandul initial?

Mai precis, ce pot sa fac sa atrag un partener in viata mea, cand imi doresc asta de 20 de ani si niciodata nu mi-a iesit? Cum pot sa cred in abundenta, cand la sfarsitul fiecarei luni ies pe minus?

1.Intr-o prima etapa, gandeste-te la o reusita pe care ai avut-o  in alt aspect al vietii tale. Aminteste-ti ce ai gandit si ce ai simtit in legatura cu acel subiect inainte ca reusita sa se produca.Noteaza pe o foaie gandul principal.Apoi inchide ochii si simte din nou acea emotie. Cufunda-te in ea si amplific-o. Ramai in acea emotie cel putin 30 de secunde.

2.Urmatorul pas este sa devii constient/a de faptul ca TU ai ales ca lucrurile sa se intample in acel fel, prin gandul principal si emotia cea mai pregnanta referitoare la acel anumit eveniment.

3.In continuare analizeaza gandul principal (credinta) care sta in spatele aspectului pe care doresti sa il schimbi. Noteaza-l pe o foaie. Simte emotia asociata acestui gand si amplific-o pentru cel putin 30 de secunde. Vezi unde anume in corp simti acesta noua emotie.

4.Compara intre ele cele doua ganduri, cele doua emotii si rezultatele pe care ele le-au produs.

5.Alege pur si simplu un nou gand in locul celui pe care vrei sa il inlocuiesti, cu credinta ca TU creezi in viata ta orice iti doresti. Verifica emotia pe care acest nou gand ti-o produce.

6.Noteaza pe o foaie (sau mai multe) noul gand pe care il alegi si pune-o (pune-le) la vedere, asa incat sa il poti citi de mai multe ori intr-o zi.

7.Iesi la „vanatoare” : vezi de cate ori pe zi revine vechiul gand , prinde-l si aminteste-ti decizia ta de a-l inlocui.

 

 

sursa foto: http://www.wall-street.ro

 

Cum sa comunic cu copilul meu adult

Se intampla adesea ca parintii de copii adulti sa fie nemultumiti de calitatea si cantitatea comunicarii cu copiii lor. “ Nu vorbeste cu mine”, “ nu spune nimic”, “ e mut”  sunt cateva dintre replicile leit-motiv  pe care le aud cu aceasta ocazie.

Dar copilul nu e nici mut, nici tampit, se descura foarte bine sa comunice cu alte persoane. Si atunci despre ce e vorba? E despre relatia dintre cei doi, parinte si copil, nimic mai mult.

Am avut de curand o discutie cu un asemenea parinte, care intreba cu deschidere ce ar trebui sa faca sa schimbe situatia. Imi relateaza:

“ Imi dau acum seama ca am gresit cand era mic, l-am presat prea mult pentru rezultate, din dorinta mea de a reusi.”

Il opresc si ii raspund:

“ Sa stii ca e grozav ca iti dai seama. Cei mai multi copii asteapta sa iti dai seama  si sa iti ceri scuze ca asta e tot ce ai stiut sa faci la momentul respectiv. Daca ii spui lui ceea ce tocmai mi-ai spus mie, este un bun inceput pentru reconectare!”

“ Da, ai dreptate, chiar vreau sa fac asta, invata-ma cum!”

“ Hai sa facem o incercare, inchipuie-ti ca eu sunt copilul tau si adreseaza-mi-te ca si cum as fi el. Incepe prin a-i repeta ce mi-ai spus mie la ineputul discutiei si vedem mai departe.”

“ Uite, draga M, voiam sa iti spun ca imi pare rau ca te-am presat in copilarie, imi doresc  sa avem o relatie apropiata. Mi-ar placea sa imi spui ce se intampla in viata ta, sa faci sport in fiecare saptmana, sa muncesti mai putin cu mai multe rezultate, sa te casatoresti cu o fata vesela care sa te sustina ! Doar asa, cand comunicam, putem fi mai puternici si putem  avea rezultate mai bune!”

“ Ok, ce ai facut adineauri?”

“…???…”

“ Tocmai i-ai tinut un discurs despre ce ai vrea tu, despre asteptarile tale si ai numit asta comunicare.”

“ Inteleg. Si ce ar trebui sa fac?”

“ Sa pui mai multe intrebari si sa asculti cu adevarat . Asculta doar curios, fara sa vrei sa influentezi lucrurile. Hai sa te pui putin in pantofii copilului tau devenit adult: cum ti-ar pica sa vina la tine cineva care iti spune mereu ce trebuie sa faci? Cum te-ai simti? Eu una m-as simti pisalogita. Ce inseamna asta? Ca parca nimic din ceea ce fac nu e suficient de bine, ca sunt inadecvata.”

“ Stii, ieri mi-a spus ca lucreaza pana tarziu si eu i-am zis ca nu e bine, ca ii afecteaza sanatatea , ca ar trebui sa se hraneasca mai bine.”

“ Tinand cont de ceea ce tocmai am discutat, de faptul ca sfaturi a primit destule si mai multe sfaturi inseamna ca ceea ce face nu e bine, tinand cont de asemenea de faptul ca si el stie cu siguranta ce ar trebui sa faca, ce ai fi putut sa ii spui in schimb  pentru a va conecta ?”

“ Sa ii spun poate ca imi pare rau ca asa stau lucrurile? Sa il intreb pe cand o speranta de relaxare? Sa il intreb cat e de obosit ? Daca considera ca beneficiul e pe masura muncii? “

“ Ai inceput sa intelegi ideea! Spor la practicarea intrebarilor si nu uita sa astepti si raspuns dupa fiecare !”

 

Copilul tau adult nu vrea sa il tratezi ca pe un tampit doar pentru ca tu nu esti de acord cu alegerile lui, cu stilul lui de viata. Il tratezi ca pe un tampit atunci cand ii spui lucruri pe care cu siguranta le stie : “ ar trebui sa faci sport”, “ ar trebui sa iti gasesti o fata draguta, care sa te sustina” . In loc sa ii spui ce ar trebui sa faca, poti sa pui intrebari, sa asculti curios raspunsul, fara sa iti inchipui ca il stii deja. Doar fii acolo sa ii oferi un umar atunci cand ii e greu si asigura-te ca a inteles asta. Dar fii autentic! Am auzit si replici precum “ du-te la doctor, ia medicamentul cutare, ca se poate agrava, asculta-ma pe mine; eu nu-ti spun ce sa faci, e treaba ta “ sau “ eu nu te oblig sa faci asta “ (?? De parca ar avea cum !!).

Este o provocare pentru parinti sa nu isi proiecteze credintele si asteptarile asupra copiilor. Daca simti ca rolul de parinte te acapareaza prea mult, intreaba-te ce ai crede si ce ai spune daca propriul tau copil ar fi doar un coleg de serviciu mai tanar.

 

sursa foto: http://www.ziare.com

 

 

Parinti permisivi, parinti autoritari si cautarea caii de mijloc

Sunt parinti permisivi , care ar face orice pentru fericirea copilului lor. Ma refer aici la parintii care isi servesc copilul si ii ofera totul pe tava. Poate sa fie pentru ca ei nu au avut toate acele lucruri si comportamente in copilaria lor si vor sa fie parinti mai buni, poate sa fie pentru ca se grabesc dimineata la serviciu si e mai usor sa imbrace ei copilul de 5 ani decat sa intarzie fiindca piciul se misca in reluare, poate ca cedeaza pe motiv ca nu au chef sa asiste la o criza de isterie a copilului.

Lucrurile pe care le-am insirat sunt umane si de inteles. Dar cand copilul este imbracat de parinte si la 9 ani, cand poate face asta singur, are un dublu efect negativ, o data asupra parintelui, care devine sclav, si a doua oara asupra copilului, care isi poate dori sa fie servit ulterior in viata de cineva sau poate primi mesajul ca el nu e in stare si avem o problema ulterioara cu increderea in sine.

Cand creste , un copil care a fost obisnuit sa fie servit, se intoarce impotriva parintelui cu reprosuri. Un dialog dintr-un film cu Adam Sandler in rolul unui obez suna in felul urmator:

-(el ii reproseaza tatalui) Mi-ai dat sa mananc o gramada de dulciuri cand eram copil !

-Tipai daca nu iti dadeam !

-Dar tu erai parintele !

In cabinet cineva imi spune: “ mama m-a iubit si mi-a dat totul; eu consider ca a gresit, daca ma lasa pe mine sa fac lucrurile as fi invatat sa ma descurc in viata.”

 

La antipod sunt parinti care ridica prea mult stacheta. Isi doresc un copil performant, care sa se descurce in viata si sa aiba o viata buna, usoara, eventual ceea ce ei nu au avut. O intentie laudabila, dealtfel.

“ Insa asteptarile pot avea uneori efectul contrar atunci cand parintii ridica atat de mult stacheta in viata, incat nici un copil de pe Pamant n-o poate sari fara sa cada cu nasul in nisip sau noroi.Poti recunoaste un parinte exigent dupa replici precum:

-A, ai facut curat in camera ta.Da, se vede. Dar poate data viitoare…

-Ce-i cu nota asta de 9?(atunci cand restul notelor sunt doar de 10)

-Ai fi putut si mai bine.Cand aveam vartsa ta…

-Daca ai repeta mai mult, poate ai avea mai multe sanse sa obtii o bursa

Ce crezi ca transmite un asemenea parinte? Ti-am pus in fata o stacheta inalta si ma astept sa sari peste ea . Si, dupa ce vei sari, o s-o mai ridic putin, asa cum se ridica obstacolele la cursele de cai. Apoi, cand vei da gres, voi fi foarte dezamagit si ma voi asigura ca intelegi acest lucru.” (Dr.Kevin Leman, “ Cum sa-ti schimbi adolescentul pana vineri”)

Copiii de la care se cere prea mult au sentimentul ca orice ar face, nu e suficient, ca ei nu sunt suficient, ca parintii lor nu vor fi niciodata pe deplin multumiti si sunt disperati dupa aprobare. In fapt, se pare ca tinerii prefera laudele in locul sexului si al banilor (studiu realizat pe 282 de studenti, Sharon Jayson, “ Young people prefer praise to sex , money” USAToday.com, 10 ianuarie 2011).

 

Bine, bine, nici o extrema nu e buna, dar cum gasesti calea de mijloc?

1. Indruma copilul si permite-i sa faca lucruri pe care le poate face singur, conform varstei sale. El poate face lucruri pentru el, cum ar fi sa se imbrace, sa manance, sau poate face lucruri simple pentru casa : sa duca gunoiul, sa cumpere o paine. Va invata ca si el trebuie sa dea ajutor, nu doar sa primeasca si va mai invata ca e capabil sa faca aceste lucruri.
2. Daca trebuie sa mergeti impreuna la cumparaturi, spune-i dinainte ce poti sa cumperi pentru el si ce nu, eventual lasa-l sa aleaga singur un obiect care se incadreaza in buget.

Cand fiica-mea a pus 5 lucruri in cos, intr-un exces de independenta, i-am spus simplu ca 5 sunt prea multe si trebuie sa pastreze doar 2, sa aleaga 2 care raman si sa scoata afara 3.

In alta zi, alt exces de independenta combinata cu ajutor, s-a gandit ca ar fi bine sa cumpere oua, a luat o cutie de 6, i-am zis ca e o idee buna, dar vreau o cutie de 10. S-a dus inapoi si nu a gasit cutia ceruta, doar oua varsate, pe care le punea unul cate unul , alandala, peste celelalte cumparaturi, nelasandu-ma sa verific ce face. Cand am vazut , am avut o reactie instantanee de lasat tot din mana ca sa indrept lucrurile, reactie pe care a simtit-o din plin :” nu-I asa ca nu ma mai iei cu tine la cumparaturi, ca nu fac nimic bine?” . “ Te mai iau si faci bine foarte multe lucruri, doar ca ouale varsate trebuie puse intr-o punga” .

3. Crizele de furie sunt inevitabile, in public il scoti de acolo urgent, acasa ii dai o pauza in alta camera, pana se calmeaza si discuti situatia ulterior. E ineficient sa devii agresiv sau sa incerci sa ii explici ceva pe moment.
4. Este bine sa petreci timp de calitate cu copilul, dar cu cat ii oferi mai mult, cu atat mai mult isi doreste ; la fel este si cu obiectele , si cu distractiile, cand sunt la discretie, nu mai apreciaza bucuriile simple. Este treaba ta de parinte sa dozezi toate aceste lucruri echilibrat.

Cunosc cel putin doua cazuri particulare in care mama nu s-a mai intors la serviciu dupa ce a avut copilul , iar acesta, devenit adolescent, nu o respecta, considerand ca este moale.

5. Cand ai spus “ nu”, “ nu” sa ramana . Nu permite santajului emotional (inseamna ca nu ma iubesti) sau oricaror  alte  tanguieli si linguseli sa te faca sa te razgandesti, caci asta ii intareste comportamentul , intelege ca functioneaza si le va folosi de cate ori va dori sa obtina ceva.
6. Vorbeste-i despre bani si despre cat costa lucrurile, cand mai creste poate participa si la organizarea bugetului familiei, nu lua asupra ta toata povara organizarii financiare pe motiv ca este copil, tie iti usureaza stresul, iar el va fi pregatit sa se autoorganizeze cand vine vremea sa paraseasca cuibul.
7. Invata-l valorile si credintele tale, mantre existentiale precum “ in viata e bine sa fii un om drept” , “ numai cine nu munceste nu greseste” , “ ceea ce nu te omoara te face mai puternic” , dar nu astepta sa le puna in practica exact cum iti imaginezi tu, aminteste-ti ca este o alta persoana, cu alte dorinte si nevoi, chiar daca e copilul tau.
8. Cere-i parerea, permite-i sa se simta important, dar ia tu decizia (tu, adica voi, parintii; este o problema cand parintii nu se pun de acord si transmit mesaje duale copilului).

 

surse foto: http://www.adevarul.com

http://www.psychologies.ro