Semne care iti arata ca sacrifici prea multe intr-o relatie

Articol preluat de pe vindecaviata.wordpress.com

Vindeca Viata

5 semne

O relatie sanatoasa necesita incredere si dragoste in inimi.

Fiecare cuplu de succes isi face timp pentru viata privata si pentru timpul personal, nimeni nu cere “spatiu”… exista deja si partenerul te respecta suficient pentru a -ti oferi timp in mod regulat.

Mentinerea unei relatii este un proces bidirectional. Este vorba doar despre a avea grija de tine si de partenerul tau. Intr-o relatie sanatoasa deciziile se iau impreuna si fiecare se ingrijeste de nevoile celuilalt.Este un parteneriat perfect ,fara egoism cand fiecare cauta mai mult sa ofere decat sa primeasca.

Daca te simti secatuit de relatia ta sau simti ca partenerul tau mai mult primeste decat ofera probabil faci prea multe compromisuri ca relatia sa mearga.

Iata cateva semne clare care iti arata ca sacrifici prea multe in relatia in care esti:

FERICIREA PARTENERULUI TAU ESTE O CORVOADA CONSTANTA

Daca partenerul tau nu stie cum sa fie fericit si…

Vezi articol original 847 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Mesajul din poveste

Ii citesc fiica-mi o poveste de care nu imi amintesc din copilaria mea : Rumpelstilskin.

CAM00373

Povestea este asa: un morar sarac nu a mai avut cu ce sa plateasca bir imparatului si a oferit-o pe  fiica sa care „stia” a toarce fir de aur din paie. Imparatul s-a invoit, insa fata nu stia sa duca la indeplinire promisiunea. Cand s-a pus pe plans a venit la ea un omulet care s-a oferit sa faca el treaba in schimbul salbei de la gatul ei. Zis si facut.

Multumit, imparatul vru mai mult. A doua seara fata isi oferi inelul  omuletului si treaba fu rezolvata.

A treia oara imparatul  ii dadu un munte de paie de tors cu promisiunea de a o lua de nevasta daca duce la indeplinire porunca. Speriata si nemaiavand ce sa ofere omuletului, fu de acord sa i-l dea pe primul ei nascut.Si din nou omuletul toarse firele de aur in locul ei.

Imparatul o lua de nevasta cu nunta mare.

Peste un an, cand s-a nascut fiica lor, omuletul a venit sa o ia, conform promisiunii, de care imparateasa uitase.Nevrand sa isi dea fiica, ii oferi bogatii omuletului. El le refuza , cerand in schimb sa ii ghiceasca numele.

Imparateasa facu liste peste liste cu toate numele si trimise osteni in toate colturile imparatiei sa afle toate numele posibile.

Unul dintre osteni il surprinse noaptea in padure pe omulet care dansa in jurul focului bucurandu-se ca imparateasa nu ii va ghici niciodata numele si zise cu voce tare: Rumpelstilskin.

Imparateasa a aflat asadar numele, i l-a spus, iar omuletul furios a batut cu piciorul in pamant, facand o gaura in care a si disparut definitiv.

Iar imparatul cu imparateasa si fiica lor au trait fericiti pana la adanci batranete.

De fiecare data ma chinuie cel putin una din urmatoarele intrebari:

1. De ce si-a oferit morarul fiica mintind in ce priveste abilitatile ei- era un bun al lui ?

2.De ce avea nevoie Rumpelstilskin de salba fetei cand putea sa-si toarca oricat aur dorea?

3.De ce s-a invoit fata sa isi dea primul nascut,caci nu o amenintase nimeni ca-i ia gatul?

4.Cum de a uitat ca a promis sa isi dea primul nascut?

5.De ce imparatul cel lacom ajunge sa traiasca fericit pana la adanci batranete ( asta e cumva ca sa setam asteptarile copiilor vis a vis de realitatea nedreapta in care traiesc?)

Ce sa fac in atacul de panica

Deşi mulţi cred că atacurile de panică nu ar trebui să dea semne fizice, adevărul e că intră în definiţia atacului de panică să includă mai multe semne semne fizice, apărute brusc şi evoluând rapid spre un maxim.

Deşi mulţi cred că “oamenii normali” nu au niciodată atacuri de panică, adevărul e că asemenea oameni sunt la fel de rari ca şi cei care nu au niciodată dureri de cap. Definiţia “normalităţii” poate include şi 2-3 atacuri de panica pe an.

download (1)

Există tactici mai bune şi tactici mai proaste de a gestiona un atac de panica.

 Cele proaste:

1. Tactica “Nu e nimic serios, dacă mă concentrez şi mă autosugestionez că totul e bine, totul va fi bine”

Rezultat: atacul de panică fiind un fenomen involuntar nu va putea fi controlat voluntar; predicţia greşită că atacul de panică se va opri va creşte anxietatea şi va amplifica, în intensitate şi durată, atacul de panică.

2. Tactica “Respiră adânc”

Rezultat: se amplifică senzaţia de instabilitate/ameţeală şi apar sau se amplifică senzaţiile de amorţeală sau furnicături în membre; în atacul de panică senzaţia de sufocare e falsă (e o păcăleală a creierului) – de fapt, deja respir mai mult, nu mai puţin, iar unele simptome sunt consecinţa plusului de oxigen în circulaţie.

Dacă vreţi să vă convingeţi, respiraţi adânc şi rapid 30-40 de secunde. Ce simţiţi?

3. Tactica “Trebuie să te opreşti din orice activitate până trece atacul de panică”

Rezultat: atenţia exclusivă acordată simptomelor le amplifică şi le prelungeşte

Şi acum, cele trei tactici eficiente corespunzătoare:

A. Controlul cognitiv

Recunosc simptomele atacului de panică şi îmi spun “E un atac de panică, ştiu că în următoarele minute îmi va fi şi mai rău, dar va trece, probabil, în 5 minute (dacă asta a fost durata precedentului atac)”.

Rezultat: predicţia se îndeplineşte, anxietatea scade, atacul de panică se limitează la durata lui fiziologică (3-5 minute) şi nu se mai produc “continuări” sau “replici”.

B. Controlul aerului inspirat

Cum am spus deja, nu am nevoie de mai mult oxigen, ci de mai puţin. Aşa că tactica e să reinspir o parte din aerul expirat, mai bogat în dioxid de carbon şi mai sărac în oxigen, de exemplu, respirând într-o pungă de hârtie.

Rezultat: se diminuează instabilitatea/ameţeala.

C. Distragerea atenţiei de la simptome

Nu întrerup complet activitatea, ci, eventual, trec pe activităţi care îmi pot atrage interesul.

Rezultat: atacul de panică trece mai repede, este perceput mai puţin şi învăţ că atacul de panică nu e un eveniment atât de perturbator pe cât îmi închipuiam.

Aceasta postare este preluata de pe site-ul medicului psihiatru Dan Ghenea, unde gasiti mai multe tehnici si strategii de relaxare:

https://magazindesfaturi.wordpress.com/2015/02/11/strategii-tactici-si-tehnici-de-relaxare-1-2/

sursa foto : http://www.csid.ro

Lasati-ma sa plang!

Vad peste tot in jurul meu cum sunt respinse emotiile negative, cum oamenii cauta FERICIREA.

Clientii la cabinet incep sa planga si isi cer scuze pentru asta!

Mie mi se spune ca nu trebuie sa plang, ca viata e frumoasa. Bine, nu trebuie, dar imi vine, lasa-ti-ma sa plang, sa imi consum furia, sa imi fie rusine!

IMG_108671291293786

Spune-i cuiva care are o atmosfera apasatoare acasa, un serviciu care nu ii place, un copil cu febra ca viata e frumoasa si pasarerele canta triluri minunate pe cer, iar soarele ii  mangaie bland pielea si ia uite ce motive de bucurie, de ce nu se bucura? Ce ar trebui sa ii spui sa se simta mai bine? Te inteleg pentru ce esti trist, suparat, furios, ai motive intemeiate, este ceva ce pot face pentru tine in momentul asta? Eu sunt aici pentru tine, daca vrei doar sa plangi poti sa o faci langa mine si eu pot sa te imbratisez.

Imbratisarea are efecte miraculoase si e gratis! Mi-ar placea sa vad ca se deschid si in Romania oamenii la asemenea practici- cum ar fi sa stea cineva pe strada cu un carton atarnat ca ofera imbratisari gratuite? Si trecatorii sa nu fie sceptici, sa primeasca acest dar. Cred ca are efecte mai puternice daca vine de la un strain complet, de la care nu ai nici o asteptare. Si iti schimba starea.

Ati observat in trafic ca atunci cand ii dati voie cuiva sa intre dintr-o strada secundara, la urmatoarea intersectie ii va da voie altcuiva sa intre? Asa se propaga o stare, oridecare ar fi ea.

Partea mai intunecata din fiecare din noi este numita in literatura de specialitate ” Umbra” . Foarte sugestiva metafora: umbra este mai inchisa la culoare si nu putem scapa de ea nicicum. Daca tot nu putem scapa de ea, o idee foarte buna este sa ne imprietenim.

Deepak Chopra spune:

” Latura intunecata a naturii umane se naste tocmai din lupta,din conflict si din razboi. De indata ce incepi sa vorbesti despre ” infrangerea” ei, ai pierdut deja batalia. Ai cazut in capcana dualitatii binelui si raului. Din aceasta perspectiva duala nimeni si nimic nu poate pune capat acestei dualitati. Binele nu are si nu va avea niciodata puterea de a invinge raul pentru totdeauna.” ( ca doar nu suntem in povesti!)

” Realistii stiu insa ca reprimarea este ceva rau in sine. Daca incerci sa iti reprimi mania, teama, insecuritatea, gelozia si sexualitatea, umbra castiga astfel mai multa energie si devine mai puternica. Ea poate distruge viata oricui.”

Orice emotie dureaza 30-45 de secunde, un atac de panica 3-5 minute. Experimenteaza emotiile, oricare ar fi ele, nu fugi,  ca sa iti poti vedea in continuare de treaba. Varianta cu fuga presupune sa iti consumi energia fugind de ceva si vei sfarsi atat de epuizat ca nu vei mai putea sa te ocupi de lucrurile de care iti doresti sa te ocupi!

Ce zice bine Alfie Kohn – rezumat din cartea „Parenting neconditionat”

„Nimic din aceasta carte nu ar trebui interpretat drept o invitatie de a ne relaxa total si a-i lasa pe copii sa se creasca ei singuri. Am putea spune ca este de datoria noastra sa detinem controlul, si anume sa cream un mediu sanatos si sigur, sa oferim indrumare si sa stabilim limite; dar nu este nicidecum datoria noastra sa controlam, adica sa solicitam obedienta absoluta, sa ne bazam pe exercitarea unei presiuni sau sa reglam toate detaliile vietii copiilor. De fapt, desi pare paradoxal, datoria noastra este sa controlam modul in care ii ajutam pe copii sa preia ei insisi controlul asupra propriei vieti. Scopul este sa-i inzestram cu abilitati, nu sa-i determinam sa se conformeze, iar metodele sunt bazate mai degraba pe respect, decat pe constrangere”.(Parenting neconditionat, pg.58)

Idei extrase de mine din prima jumatate a cartii

1.Parentingul conditionat considera iubirea parinteasca un privilegiu care trebuie castigat. Parentingul neconditionat considera iubirea parinteasca „dar”.

Eu ma afiliez conceptiei ca orice fiinta are dreptul prin nastere la iubire si respect, adica iubirea parinteasca este dintotdeauna si pentru totdeauna, indiferent daca progenitura implineste sau nu cerintele si asteptarile parintelui.

2.Copilul este privit ca intreg, nu prin prisma comportamentului sau. Daca ai un copil energic (neastamparat) te-ai putea concentra pe aceasta latura a lui si sa pierzi din vedere cine este el, restul calitatilor, abilitatilor.

3.Sa nu invete pentru note (competitie)- se refera la faptul ca notele , in calitate de recompense, deturneaza adevaratul motiv al studiului. Astfel, copilul nu mai invata pentru a sti, ci pentru nota, si gaseste variante creative de a obtine o nota fara a sti ( studiaza exclusiv ce se cere la examen, copiaza).

4.Parintii pot obliga copiii sa faca performanta in domenii de care nu sunt ( sau nu au fost macar intrebati daca sunt) interesati.

5.Modelul parental este preluat din familia de origine; cu cat constientizam mai putin procesul de preluare, cu atat suntem mai inclinati de a reproduce tiparele.Ciudat, ilogic, tragic, multi oameni care isi critica parintii sfarsesc prin a crea familii neobisnuit de asemanatoare cu cele din care au plecat.

6.Copiii nu devin rasfatati daca sunt luati in brate imediat ce incep sa planga.

Copiii trebuie intrebati in legatura cu decizii care ii privesc si pe ei ( asta nu inseamna ca isi joaca parintii pe degete, ci ca parintii isi respecta copilul in calitate de fiinta umana si nu il trateaza ca pe o leguma).

7.Nu ne putem astepta de la copiii de o anumita varsta sa manance frumos in public sau sa taca in public.(sau sa multumeasca pentru cadou la ziua lor, sa nu planga de oboseala si sa socializeze).

ree9786069356302

Metode concrete alternative oferite de Alfie Kohn

Principiile parentingului neconditionat

1.Reflectati- insusirile copilului vostru care va scot din sarite sunt de multe ori o reflexie a propriilor insusiri neplacute. Fiti sinceri cu voi insiva in legatura cu motivele pentru care faceti anumite lucruri.

2.Reganditi-va solicitarile- poate sunt prea mari pentru varsta respectiva sau poate miza nu e asa importanta (cum ar fi patul care trebuie facut neaparat)

3.Concentrati-va asupra obiectivelor pe termen lung: fie ca cel mic varsa laptele cu cacao, face o criza de furie sau uita de teme, nu conteaza atat de mult in comparatie cu ce faceti voi pentru a-l ajuta sa devina o persoana verticala, responsabila, plina de compasiune.

4.Puneti relatia pe primul loc- comportamentele neadecvate sunt mai simplu de gestionat si problemele mai usor de rezolvat cand copiii se simt suficient de in siguranta cu noi ca sa ne explice motivele pentru care au facut ceva gresit

5.Schimbati-va perspectiva, nu doar actiunile- parintii care iubesc neconditionat privesc un comportament neadecvat drept o oportunitate de a-l invata ceva pe copil si nu ca pe o infractiune.

6.RESPECT – nu-i minimalizati sentimentele de manie, nu-i trivializati fricile, nu-l umiliti vorbind despre el cu alti adulti ca si cum nu ar fi de fata, nu incercati sa il pacaliti spunandu-i ca radeti cu el atunci cand radeti de el

7.Fiti autentic- nu ar trebui sa pretindem ca suntem mai competenti decat suntem; daca o dati in bara, recunoasteti si cereti-va scuze.

8.Vorbiti mai putin, intrebati mai mult.

9.Tineti cont de varsta copilului- schimbati strategiile pe masura ce creste.

10.Cand copilul face ceva, ganditi-va intotdeauna la cel mai intemeiat motiv- convingerile noastre  in legatura cu motivele respective pot genera o profetie auto implinita.

Reteta dezvoltarii cognitive a copiilor

Un studiu din 1967, al lui Baumrind si Black, imparte parintii in 4 categorii, in functie de control si responsivitate: parinti autoritari caracterizati de fermitate, parinti autoritari care solicita supunere neconditionata, parinti permisivi si parinti indiferenti.

Parintii autoritari caracterizati de fermitate  sunt cei care dezvolta la copiii lor bune competente cognitive. Ei fixeaza expectante inalte copiilor, insa intaresc comportamentele pozitive si penalizeaza lipsa de obedienta. Acestia dezvolta nevoia de a raspunde cerintelor parintilor, sunt preponderent intr-o dispozitie pozitiva, sunt increzatori in fortele proprii si dau dovada de aotocontrol.

,  823930,1329687175,4

Parintii autoritari care solicita supunere neconditionata recurg la pedeapsa si masuri in forta pentru a infrange vointa copilului. Copiii par sa fie anxiosi si nesiguri cand interactioneaza cu grupul de varsta si arata o tendinta de a reactiona ostil cand sunt frustrati.

Parintii permisivi permit copiilor sa-si urmeze aproape toate deciziile proprii. Acesti copii merg la culcare atunci cand doresc, urmaresc programele de televiziune fara limite precise, nu sunt obligati sa invete bunele maniere sau sa fie responsabili pentru unele sarcini casnice. Comportamentul acestor copii este refractar si exploziv cand sunt solicitati pentru o sarcina ce intra in conflict cu dorintele lor curente. Ei arata imaturitate, un interes scazut pentru activitatile scolare, dependenta fata de parinti.

Parintii indiferenti, slab atasati de rolul lor parental, pot raspunde cerintelor imediate ale copiilor pentru hrana si obiecte usor accesibile, dar nu se implica in eforturi pe termen lung.In extrema, acest comportament parental poate ajunge la parametri neglijarii, putand conduce la tulburari in foarte multe aspecte ale dezvoltarii.

Cercetarile lui Baumrind arata ca pedeapsa este eficienta si nu creeaza o ruptura in legaturile de atasament intre parinti si copii, ci aceasta este o corectie justificata aplicata de un parinte iubitor. Dragostea neconditionata este posibil sa conduca spre o dezvoltare a unui comportament egoist si neplacut.

(Gratiela Sion- Psihologia Dezvoltarii)

Tu esti multumit cu ce ai sau vrei (mereu) mai mult?

Povestea cioplitorului in piatra

A fost odata un om sarac care isi castiga existenta cioplind in piatra. In fiecare zi ciop-ciop, ciop-ciop  pentru a asigura hrana familiei lui si nimic altceva.

Intr-o zi il vede trecand pe drum pe Boierul din zona, imbracat luxos in trasura, cu cativa servitori dupa el. Se gandeste ce bine ar fi sa fie in locul lui si buf!  ca prin minune devine Boierul. Fericit nevoie mare se bucura de noua lui viata pana cand trebui sa plateasca bir Imparatului.

Enervat ca este cineva mai puternic, isi doreste sa devina Imparatul insusi. Si nici nu apuca sa isi doreasca bine, ca se si pomeni la castel, pe tronul Imparatului. Uau, cata fericire! Trecu asa un anotimp, el fiind cel mai puternic OM din imparatie.

Intr-o zi de vara pleca pe camp la vanatoare. Soarele cel puternic ii arse pielea si el deveni nemultumit, caci nimeni nu a putut opri Soarele.

Si isi dori sa devina Soarele. Brusc se trezi pe cer, cel mai puternic. Putea sa arda pe oricine, dupa bunul sau plac. Pana intr-o zi, cand un Nor se aseza intre el si pamant  si astfel ii lua toata puterea.

Si a vrut brusc sa fie Norul. Ce bine! Poti sa iti faci de cap, sa uzi pe cine vrei! De tine depinde cresterea recoltelor!

Doar ca peste un timp s-a schimbat anotimpul si un Vant rece l-a impins deasupra marii. Acum nu mai avea nici o putere. Chiar ca ploua sau nu, nici nu mai conta.

Si a vrut sa fie Vant. Si nu isi putea imagina ceva mai maret decat sa colinde peste tot, liber si nestingherit.

Pana cand s-a poticnit de cel mai inalt Munte, care nu l-a lasat sa treaca dincolo de el.

Da, clar, asta e puterea suprema, sa fie Muntele! Este acolo de secole si va fi mereu!

Si cum statea Muntele asa, neclintit in vesnicia sa, deodata auzi un zgomot la baza sa: ciop-ciop, ciop-ciop.

grossglockner_mountain_cloud_232969

Cand am auzit povestea asta, ma intrebam :” pana cand?” .Morala este evidenta: nu e bine sa fii nemultumit de ce ai, caci vei alerga vesnic dupa altceva in nemultumirea ta. Un fel de Sisif, care mai schimba peisajul.

Dar daca te multumesti cu ce ai, nu te plafonezi?

Unde este echilibrul intre cele doua?