Priveste-ma dincolo de lacrimile mele

Ma intrebi :” Cum iti merge?”

Si, dupa cum vezi, ochii mi se umplu de lacrimi.

Iar tu, stanjenit, privesti in alta parte

Si te grabesti sa vorbesti despre vreme.

Iar eu simt ca interesul pe care mi l-ai aratat pret de cateva clipe

S-a spulberat…

” Cum imi merge?”

Imi merge mai bine cand sunt ascultata

Chiar daca imi mai scapa o lacrima sau doua,

Pentru ca durerea mea e adanca si indescriptibila.

N-o poti intelege decat daca ai cunoscut-o ssi tu.

Cu toate astea am nevoie de tine…

Pentru ca, de cate ori privesti pe langa mine si vorbesti despre vreme

Ma simt iarasi singura…singura cu durerea mea.

Nu vei sti niciodata cat de mult inseamna pentru mine atentia ta…

Si stii ceva? Lacrimile nu sunt un semn rau!

Asa pot eu sa ma vindec,

Asa pot eu sa eliberez durerea din mine…

plans

Stiu ca, purtandu-te asa, incerci sa ma protejezi de durere,

Dar te inseli, caci amintirea mortii celui drag

E mereu cu mine, la distanta de numai un gand…

Durerea mea devine vizibila prin lacrimi,

Dar e o durere de care n-ai cum sa ma protejezi,

Ea e acolo, cu mine…

Oare cand plang, te simti neputincios si nu stii ce sa faci?

Nu esti neputincios…

Si nu-ti cer nimic altceva decat sa fii langa mine.

Cand imi permiti sa plang langa tine…ma ajuti.

Nu trebuie sa spui nimic, pentru ca eu am nevoie de tacerea ta…

Am nevoie sa fii rabdator si sa nu te temi de mine,

De lacrimile mele…

Am nevoie sa intrebi cu inima :” Cum iti merge?”

Ca sa-mi pot lasa durerea sa iasa in voie…

Caci atunci cand lacrimile mele sunt libere,

Ma simt mai usoara…

Ele curata spatiul dintre noi

Facand loc, usor, unor stari mai bune.

Poate voi plange un minut sau doua.

Apoi imi voi sterge lacrimile

Poate chiar voi zambi.

Stii ca de cate ori inchid lacrimile in mine,

Ele se aduna intr-un nod in gat,

Imi umplu pieptul de durere

Si-mi fac stomacul sa tremure?

Tot corpul meu e prins intr-un efort enorm:

Efortul de a te proteja pe tine de lacrimile mele!

Si astfel si eu, si tu suferim:

Eu…pentru ca imi tin durerea in interior,

Ca un scut fata de intimitatea dintre noi.

Tu…pentru ca nu stii ce sa faci si-ti vine sa fugi.

Asa ca, te rog, ia-mi mana si priveste-ma dincolo de lacrimi

Caci asa ne putem regasi intimitatea.

Poem de Kelly Osmont

sursa foto http://www.bzc.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s