Oamenii pretind sinceritate si se supara cand le-o oferi. Rolul feed-back-ului

Am citit o postare a lui Pera Novacovici, psihologul din spatele site-ului Personalitate Alfa.El zicea ca oamenii pretind sinceritate si apoi se supara cand le-o oferi. Eu am comentat ca depinde in ce fel le-o oferi, cat de abrupt sau de impachetat si el a fost de acord.

Feed back-ul s-a inventat ca sa te ajute sa cresti, sa evoluezi, sa-ti imbunatatesti activitatea.

La fel ca in orice comunicare, exista un emitator, cel care il ofera, si un receptor, cel care il primeste.Ambii au contributia lor la reusita feed back-ului.

images

Cel care il ofera ar putea fi suficient de amabil sa exprime lucrurile mai putin placute pe un ton neutru, fara jigniri ,etichetari sau interpretari si lucrurile placute pe un ton de lauda.Daca nu e suficient de amabil sa faca asta, ar putea sa le exprime pe toate pe un ton neutru.

De exemplu, un lucru neplacut, exprimat sa nu aduca jigniri ar fi

„Nu mi-a placut ca nu am apucat sa stam de vorba la petrecerea ta”, in loc de

„Ai fost distant”- etichetare

„Nu m-ai bagat in seama deloc”-exagerare

„Ai avut ochi doar pentru altii, ca ceilalti sunt mai importanti decat mine”- interpretare

Primul exemplu, fiind intr-o cheie neutra, ofera interlocutorului posibilitatea sa exprime cum au fost lucrurile din punctul lui de vedere : „Nici nu mi-am dat seama ca s-a intamplat asta, acum abia realizez”. Celelalte, fiind spuse pe un ton acuzator, il obliga sa se apere „Nu e adevarat” – si incep discutiile neproductive in contradictoriu- sau sa atace la randul lui „De parca tu imi acorzi mai multa atentie cand sunt invitatul tau!”.

Un lucru pozitiv pe un ton neutru s-ar exprima „Toaleta ta s-a potrivit evenimentului”. Ai putea plusa daca intr-adevar ti-a placut: „Ai facut o alegere minunata, ti-a venit excelent , te-a pus in valoare si s-a potrivit perfect evenimentului”.

La randul lui, receptorul, cel care pretinde feed-back-ul este responsabil sa nu il ia personal, ca un atac la persoana si nici sa nu ceara feed-back pe post de lauda. Adica te intreb cum ti s-a parut, dar ma lezez daca nu ti s-a parut extraordinar. O capcana in care cad multi este sa inceapa sa se scuze, sa se justifice. Intrebarile corecte sa ti le pui in asemenea situatii sunt: Acel lucru a mai deranjat si pe altcineva? Este important pentru mine sa ii multumesc pe acesti oameni  intr-o ocazie viitoare? As putea sa fac asta? Vreau sa o fac (raportul costuri / beneficii ma multumeste)?

Depasind putin sfera feed-back-ului, mi s-a intamplat sa nu fiu hotarata in luarea unor decizii si sa cer explicit pareri. Mi s-a raspuns : „cum crezi tu”. Bun, daca as fi crezut ceva, nu te mai intrebam. Apoi, luam cumva decizia. O anuntam, nu neaparat acelorasi persoane. Brusc, se trezeau cateva glasuri sa mi-o conteste. Unde erai, domnule, cand aveam nevoie de tine? Banuiesc ca psihologia de grup in aceste situatii este, pe de o parte, fuga de responsabilitate, si pe de alta Gica-contra.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s