Omul in cautarea sensului vietii- un ajutor pentru cei care inca isi clarifica rostul lor

M-am gandit adesea la cuvintele lui Dalai Lama :”Ce ma surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea. Apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor, incat nu se bucura de prezent.Rezultatul este ca nu traieste in prezent, dar nici in viitor.Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait”.

Ce bine ar fi daca ne-am aseza putin deoparte sa ne intrebam de ce facem ceea ce facem! Ce ne face sa ne dam jos dimineata din pat?

Am gasit in doua carti perspective diferite referitoare la sensul vietii, perspective care se pot impleti si completa reciproc in asa fel sa ne putem noi insine raspunde mai usor la intrebarea despre sensul propriei vieti.

Mi-a placut cartea lui Viktor Frankl, „Omul in cautarea sensului vietii”. Cred ca datorita atitudinii, a modestiei. Supravietuitor de la Auschwitz, medic neurolog si psihiatru, infiinteaza o a treia scoala de psihoterapie austriaca pe care o numeste logoterapie.

omul-in-cautarea-sensului-vietii_1_produs

Am extras cateva pasaje pe care le gasesc esentiale, desi cartea merita citita din scoarta-n scoarta.

Conform logoterapiei, putem gasi sensul in viata pe 3 cai diferite

1.creand sau infaptuind ceva

2.experimentand ceva sau cunoscand pe cineva

3.prin atitudinea in fata unei suferinte inevitabile

Prima cale este evidenta.

A doua cale , a experimenta ceva: bunatatea, adevarul si frumosul, admirand natura, bucurandu-ne de cultura sau, nu in ultimul rand, cunoscand o alta fiinta omeneasca in unicitatea ei, prin iubire.

Pentru a ne-o face clara pe ce de-a treia, Frankl povesteste un caz de-al lui: un medic generalist in varsta apeleaza la terapie pentru ca era de doi ani in depresie, ca urmare a pierderii sotiei sale prin deces. Terapeutul il intreaba:

-Doctore, ce s-ar fi intamplat daca ai fi murit dumneata primul si sotia dumitale ti-ar fi supravietuit?

-Oh, mi-a raspuns el, ar fi fost ingrozitor! Ce ar mai fi suferit!

-Vezi, doctore, sotia dumitale a fost crutata de o astfel de suferinta  si negresit ca tu esti acela care a crutat-o , cu pretul faptului ca tu ii supravietuiesti si o jelesti.

Doctorul nu raspunde nimic, strange mana terapeutului si paraseste linistit cabinetul acestuia.

Intr-un fel, suferinta inceteaza sa mai fie suferinta din clipa in care isi gaseste un sens, ca de pilda sensul sacrificiului.

Suferinta nu este sub nici o forma necesara pentru a gasi sensul. Dar sensul este posibil in pofida suferintei!-daca, desigur, aceasta este inevitabila.

Daca suferinta poate fi evitata, lucrul cel mai plin de sens este sa ii eliminam cauza care o provoaca, fiindca a suferi fara sa fie nevoie este un comportament mai degraba masochist, decat unul eroic. Daca, pe de alta parte, omul nu poate schimba situatia care ii cauzeaza suferinta, el inca mai poate sa-si aleaga atitudinea!

Superioritatea consta in „a sti cum sa suferi”, daca este cazul, iar omul de rand este de aceeasi parere: oamenii cei mai respectati de catre marea majoritate a celor chestionati intr-un sondaj nu sunt artistii sau savantii de seama, nici marii oameni politici, nici personalitatile din lumea sportului, ci aceia care fac fata unui destin teribil cu fruntea sus.

„Nu exista motiv pentru a-i deplange pe batrani.Tinerii ar trebui mai degraba sa-i invidieze. Este adevarat ca persoanele batrane nu mai au sanse si posibilitati in viitor. Dar ei au ceva mai mult de atat.In locul posibilitatilor din viitor, ei au realitatea trecutului-potentialitatile pe care le-au actualizat, rosturile pe care le-au atins, valorile pe care le-au realizat, si nimeni si nimic nu le mai poate lua aceste bunuri din trecut”

„Cel care are un de ce pentru care sa traiasca poate indura aproape orice”

„Ceea ce conteaza cu adevarat nu este ce asteptam noi de la viata, ci ceea ce asteapta viata de la noi”

„Cand omul descopera ca destinul lui este sa sufere , va trebui sa-si accepte suferinta ca fiind propria sa misiune”.

O alta carte, axata pe afaceri, „Slefuitorul de diamante” a lui Gesche Michael Roach si Lama Christie McNally, se refera la sensul complex al construirii unei afaceri.

„Ca sa trecem prin viata si sa ne conducem afacerile din perspectiva cea mai limpede cu putinta, trebuie sa calatorim cu gandul in viitor, pana in ziua in care ne vom retrage, pana in ziua in care vom pleca din aceasta viata si pana in ziua in care firma noastra va disparea si sa privim in urma la tot ce am realizat. A meritat? A avut un rost? A fost cel mai bun mod in care sa ne petrecem scurta si pretioasa noastra viata?

Cel mai important este sa poti nu doar sa obtii prajitura dorita, ci si sa te infrupti din ea. Asadar, scopul este

  1. Sa castigi o multime de bani
  2. Sa-ti pastrezi sanatatea corpului si a mintii intr-o stare foarte buna, pentru a putea sa te bucuri cu adevarat de banii castigati
  3. Sa te folosesti de acesti bani in asa fel incat sa poti privi inapoi si sa te mandresti cu asta”

sursa foto: http://www.1cartepesaptamana.ro

Anunțuri

Da-mi ce am nevoie, nu ce vrei tu!

Intr-o seara il durea burtica pe bebelusul de 8 luni si plangea. I-am spus surorii de 4 ani ca ma duc sa ii fac un ceai. Ea imi raspunde „Dar mami, si pe mine ma doare burtica”. „Bine, am sa iti fac si tie un ceai”.

Ii fac lui si i-l dau, intarziind sa ii fac si ei. Speram de fapt sa uite, mai ales ca ceaiul  de bebelusi tocmai se terminase si trebuia sa improvizez.

In mai putin de 10 minute ea vine si se impinge in mine: „mami, ma iubesti?”.

„Sigur ca te iubesc. Te iubesc pana la luna, la planete si inapoi.”

„Atunci de ce nu imi faci si mie ceai?”

„Iti fac chiar acum” , ii raspund si plec spre bucatarie cu speranta intr-o iluminare brusca. Gasesc un ceai de menta la plic si i-l fac, stiind ca ma va intreba de ce este altfel.

„Asta este ceai de care i-ai facut lui Bubu?”

„Nu, asta e ceai de copii. Bubu a avut ceai de bebelusi. Copiii si bebelusii beau ceaiuri diferite, asa cum si laptele e diferit”- ma aud spunand si sunt deodata multumita cu explicatia, stiu ca face sens si conflictul e aplanat.

Ma gandeam cum, de unde are ideea asta, ca trebuie sa primeasca fix aceleasi lucruri , ca dovada a iubirii mele. Eu m-am gandit mereu ca trebuie sa ofer diferit, in functie de nevoile fiecaruia.

a darui)

In cartea „Copil bogat, copil istet” , Robert T. Kiyosaki  vorbeste despre diferentele dintre el si fratii sai, precum si despre atitudinea tatalui lor in aceasta privinta:

„Tatal meu stia ca nu toti copiii invata in acelasi fel.Una dintre surorile mele este o mare artista, straluceste in arta culorii si design. Astazi, lucreaza ca artist comercial.Cealalta sora a mea este calugarita si este foarte apropiata de mediul inconjurator. Ii place sa fie in armonie cu toate fiintele si creatiile lui Dumnezeu. Fratele meu invata intr-un mod foarte fizic. Ii place sa faca si sa invete lucruri cu mainile.Dati-i o surubelnita si o sa vrea sa repare ceva. Se pricepe, de asemenea, sa comunice foarte bine, motiv pentru care ii place sa ii ajute pe altii. De aceea, cred, ii place sa lucreze la Banca de Sange. Ii place sa-i calmeze pe oamenii nervosi si le cere sa doneze sange pentru a-si ajuta semenii.As spune ca eu am bune insusiri intrapersonale, fapt ce imi permite sa imi inving teama si sa fiu un om de actiune. De aceea imi place sa ma ocup de afaceri si de investitii, de aceea mi-a placut sa fiu marinar sau sa pilotez un elicopter militar in Vietnam. Am invatat sa-mi inving teama si s-o transform in entuziasm.

Tata a avut intelepciunea de a-si incuraja copiii sa-si gaseasca geniul propriu si modul propriu de a invata.Stia ca fiecare dintre copiii lui era diferit, avea alt fel de inteligenta, invata in felul sau…desi proveneau cu totii din aceiasi parinti.”

Am intalnit parinti care au mai multi copii si care par pierduti in ideea asta de a le oferi in mod egal copiilor. Dupa cum am intalnit si copii care pretind sa primeasca egal cu fratele/fratii, nici unii nu se gandesc parca la nevoi, vocatii, destine.

Am intalnit si cazuri in care parintele ofera copilului ce are sau ce crede el ca e mai bine. „Uite, ia cutia asta de suc de piersici” „Pai nu imi trebuie, e dulce si mie imi e sete de apa” „Ia-o, stii cat e de bun sucul de piersici, e natural, are foarte multe vitamine, sa vezi ce bine iti va face!”. Va e familiar scenariul? Poate sa fie oricat de bun si de vitaminizat sucul de piersici si chiar altcuiva sa ii faca foarte bine sau aceleiasi persoane in circumstante diferite, doar ca acum, aici, persoana asta are nevoie de apa.

In fine, copilul accepta sucul sa nu mai prelungeasca dezbaterea si ramane cu convingerea ca nu a fost inteles, in timp ce parintele are certitudinea ca i-a facut un mare bine.

sursa foto: http://www.webcultura.ro

Sotul ideal – fabula

Şiraguri de gânduri

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată
Cu avere şi trusou,
Îi respinge, îngâmfată :
-Cum să mă mărit c-un bou ?

E un cal prin curţi vecine,
Care, pătimaş, mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge !

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul.
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

– Ah, ce şansă pe mireasă !
Comenta în pom o cioară,
El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.

Dar, curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân’ departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba, făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba…

Vezi articol original 210 cuvinte mai mult

Alexandru Chermeleu: S-a cam dus dracu’ relația noastră. Hai să facem un copil

Nu as fi putut sa o zic mai bine!

Alexandru Chermeleu

Comic? Eu as spune tragic. Al naibii de tragic. Dacă noi suferim și ne zbatem în aceeași mizerie și putoare a simțurilor de ce sa nu aducem și un copil pe lume? Sa ii servim și lui din nefericirea noastră. Avem destulă. Am putea hrăni o strada întreagă. Soluții există. Întotdeauna.  Mai nasol este atunci când le alegem pe cele nepotrivite. În cazul acesta, unde doi se cearta, al treilea nu câștiga.  Al treilea fiind copilul. Dimpotrivă. Pierde.

Un copil nu va salva niciodata o căsnicie compromisa, o relatie toxica sau legătura șubreda dintre doi parteneri. Un copil trebuie sa fie o completare a bucuriei celor doi, o oaza de liniște si de viata si nu o portița de scăpare temporara din cleștele Ego-ului ce strânge si sugruma, dureros de tare, fericirea „îndrăgostiților”.

Copiii simt. Simt totul. Al naibii de bine si de intens. Te simt de la o poștă…

Vezi articol original 287 de cuvinte mai mult