4 reguli de aur pentru a manca sanatos

Ma bucur sa vad preocuparea tot mai mare pentru o hrana sanatoasa. Curente de tip vegan sau raw sau diete paleo sunt mai degraba stiluri de viata decat diete.

In acelasi timp inteleg si rezistenta unora in fata acestor tipuri de alimentatie. Daca nu ai o chemare intrinseca pentru mancare de capre (ierburi) si te saturi cu o friptura sanatoasa , fugi mancand pamantul! ( Si pamantul devine mai bun de mancat decat produsele lui!) Inteleg si subscriu. Citeam intr-o postare a unui antrenor de fitness dieta super-sanatoasa a fiicei sale de 1 an si 7 luni, care nu includea „suculet de morcovi”. Am crezut ca e vorba despre cel cumparat, dar nu, era vorba despre cel proaspat stors pe motiv ca ataca dintii sau gingiile. Pe alt blog ni se povestea cum nu e bun amestecul de suc de morcov si mar, ca nu se amesteca fructele si legumele.

Si toate lucrurile astea noi ne pot da senzatia ca totul a devenit extrem de complicat, timp in care lucrurile simple sunt uitate.

Vreau sa amintesc lucrurile simple. Simple, insa nu mereu usor de respectat.

IMG_4290

Regula nr 1: Mananca atunci cand ti-e foame

Suna atat de banal, incat imi vine sa rad de fiecare data. Adica da, normal, daca iti este foame, mananci. Ce fel de regula mai este si asta?

Pai este, pentru ca in copilarie trebuie sa mananci la ora de masa. Iti este foame sau nu, ia si mananca in semn de respect sau pentru ca adultii stiu ei mai bine ce nevoi ai. Devenit adult sari peste mese pentru ca ai de lucru, trebuie sa termini ceva urgent sau ai intalniri, sedinte si nu poti lipsi. De curand am luat pranzul cu un barbat aflat intr-o functie de conducere, slab si inalt. A cerut o farfurie ticsita cu carne si cartofi, din cate stiu o combinatie nerecomandata, si fara salata. Nu era nici foarte tanar, sa dai vina pe metabolism. In discutie povesteste despre cum nu intelege obiceiurile unor colegi din alta sucursala, care stau in sedinte cu orele si rontaie cativa biscuitei, caci el nu poate rezista. Mi-a fost clar ca este calibrat la nevoile propriului corp.

Sau poate vrei sa slabesti , ai hotarat ca nu mai mananci dupa ora 18, dar te culci la 24 si nu poti dormi de foame, asa ca dai iama in frigider. A doua zi dimineata nu mai iti este foame, te grabesti si deci sari peste micul dejun, care ar trebui sa iti dea energie si sa te faca sa functionezi optim.

Regula nr 2: Mananca ce vrei, nu ce crezi tu ca ar trebui

Stii ca trebuie sa mananci fara zahar, fara grasimi, fara carbohidrati, insa iti este pofta tocmai de asa ceva, cu atat mai mult cu cat este vorba de fructul oprit. Si incerci sa te convingi ca te-ai obisnuit cu iaurtul fara grasimi, ba chiar e un deliciu. Sa te pacalesti tu pe tine nu prea merge, este acolo un gardian care te anunta, fie ca alegi sa ii dai ascultare, fie ca nu.E acelasi lucru cu tehnica afirmatiilor pozitive : inchizi ochii, spui ca ai cate kilograme ai vrea sa ai si te vizualizezi la acea greutate ideala, iar ala mic si negru-subconstientul- rade de tine cu burta in sus, zicand : nu, nu ai. Daca vrei sa functioneze asta o poti formula ca pe o intentie: intentionez, vreau, am hotarat sa pierd in greutate si sa am atatea kilograme.

Regula nr 3: Savureaza fiecare inghititura

Savuratul  presupune o incetinire a ritmului. Daca inghiti aproape nemestecat impulsurile nervoase trimise de stomac cum ca te-ai saturat nu ajung destul de repede la creier, asa fel ca afli ca te-ai saturat cand este deja prea tarziu.

Inlatura sursele care te pot distrage precum televizorul, tableta, telefonul. Multitaskingul este fie o iluzie, fie extrem de consumator de energie.

Regula nr 4: Cand te simti satul, opreste-te din mancat

Pentru a simti exact momentul cand te-ai saturat, trebuie mai intai sa respecti regula nr 3.

Apoi fii atent sa nu termini tot din farfurie fiindca asa ai fost invatat sau pentru ca a fost prea scump felul respectiv si nu vrei sa-ti irosesti banii. Sau ca nu ai nici o caserola potrivita in care sa pastrezi resturile si e pacat sa arunci mancarea cand altii mor de foame.

Oamenii grasi

Ma fascineaza subiectul- oamenii grasi.

Plecand de la premisa ca oamenii mananca mai mult decat au nevoie emotional si habitual- adica ori ai o tristete in viata, ori te invarti intr-un cerc in care se practica mancatul in exces dintr-un motiv sau altul- imi propusesem un studiu sa aflu daca exista o corelatie intre anxietate si supraponderalitate.

Insa cineva pune pe tapet jovialitatea proverbiala a oamenilor grasi. Zambetul e mai placut, ei sunt mai saritori…atribute pe care le pierd odata cu scaderea in greutate. Asa sa fie oare? Ma gandesc ca poate de la dieta aia pe care o tin…Adica eu daca nu mananc si nu dorm sunt cam ostracizata. Dar poate ca e vorba doar despre mine…

oameni grasi

Eu am o credita: ca natura/Dumnezeu a creat fiinte functionale si tot ce percep merge prin filtrul acestei credinte. Cand vad documentare cu oameni de 250-350 kg care nu pot functiona singuri, nu se pot nici macar ridica din pat, ma intreb automat cum au ajuns in situatia aia? Care e mecanismul din spate?

Stiu, unii ar raspunde ca au mancat ca nesimtitii. Cred ca e raspunsul cel mai comod. Las-o incolo de empatie, hai sa ne simtim si noi bine ca suntem mai grozavi decat astia.

Si totusi,ce i-a apucat sa manance ca nesimtitii? N-aveau si ei treburi mai importante in viata decat sa-si omoare timpul mancand? A, nu? Mancau asa, de plictiseala?  Pai daca nu aveau cu cine sa se plimbe in parc, poate ca nu le placea sa se plimbe singuri. Sau daca nu s-au angajat intr-o mare corporatie care sa le dea de lucru 24/7 si o gastrita, poate s-au decompensat ca au invatat degeaba de 10 in facultate. Sau poate ceva mult mai mult de atat.

Intr-un documentar mama unui obez isi amintea ca ii murise un bebelus, sora actualului obez si acesta o intrebase atunci de ce mor bebelusii, iar mama ii raspunsese ca era prea slabita, nu mancase suficient.Probabil emotia puternica l-a facut pe copilul de atunci sa puna semnul egal intre supravietuire si multa mancare.

Despre un alt caz am citit: o doamna se chinuia tare sa slabeasca, si-a taiat si stomacul si apoi se tot ingrasa. Psihologul a aflat ca ei nu ii placea sa faca amor cu sotul, iar acestuia ii placeau doar silfidele. Asta se cheama autosabotaj: adica de ce sa recunosc ca nu vreau sa fac amor si sa suport consecintele, cand pot sa fac ceva pentru a nu mai fi dorita, si deci nu mai trebuie sa imi asum.

Cineva imi povestea ca a constientizat ca s-a ingrasat pentru a nu mai trebui sa faca fata avansurilor unui domn foarte insistent.

Apoi, daca tot au mancat ei ce au mancat ca nesimtitii, de ce totusi nu s-au oprit la un moment dat? Poate la momentul in care nu au mai putut urca 4 etaje fara pauza la fiecare palier sau atunci cand burta ii impiedica sa isi lege sireturile pantofilor?

Se pare ca supraponderalii stiu mai bine decat ceilalti ce ar trebui sa manance ca sa slabeasca. In zilele noastre s-au adunat deja mii de diete, iar nutritionisti sunt cata frunza si iarba. Ba chiar fac si meniuri personalizate pe care le trimit acasa.

O doamna imi povesteste foarte sigura de ea : „Eu stiu ce trebuie si cum trebuie, dar daca este ceva ce imi place, nu ma opresc pana ce nu termin tot, pana la ultima inghititura”. Tonul era  al unui om care nu are solutie. Adica, orice imi povestesti tu cu psihonutritia ta, mie nu are cum sa mi se aplice, eu pur si simplu nu ma pot abtine. Da, conditia obligatorie este ca omul sa vina sa ceara ajutorul cu motivatia la purtator. Nu pot eu sa fiu motivata in locul altcuiva. Eu doar propun o solutie care se adreseaza cauzei, si nu un tratament simptomatic.

sursa foto: http://www.antidotul.ro