Cum sa-ti pastrezi focusul (rezumat seminar Andy Szekely)

Am participat la un seminar sustinut de Andy Szekely si Zoia Zarnescu al carui scop era sa aflam cum se obtine claritatea pentru indeplinirea obiectivelor in cel mai scurt timp si cu cele mai mici investitii.Motivatia seminarului porneste din biografia oficiala a lui Warren Buffett, in care este consemnata urmatoarea  intamplare : luand masa impreuna Bill Gates si Warren Buffett, acestia au fost intrebati de tatal lui Bill, gazda, cum ar descrie intr-un singur cuvant factorul cel mai important care aduce succesul si ei au raspuns in cor FOCUS.

download

Vreau acum sa impartasesc notitele mele de la seminar.

F-foloseste inteligent cele 3 resurse de baza:timp, energie si bani

O-optimizarea resurselor

C-competente cheie, care sunt si cum le poti folosi

U-unificarea echipei

S-selectezi oportunitati

F: Iti clarifici care sunt resursele de care dispui in acest moment si tii cont de ele. Dorintele se prioritizeaza in functie de resurse. Wishful thinking reprezinta antrenament pentru dezamagire. Daca esti un proaspat absolvent, cu multa energie si fara obligatii familiale, poti accepta un job la care trebuie sa muncesti in urmatorii 3 ani 10-12 ore pe zi, daca ai familie un asemenea job nu iti va mai lasa timp de petrecut impreuna cu familia si iti va aduce frustrare.

O: faci managementul resurselor, le organizezi si vezi in ce mod poti sa le inlocuiesti pe una prin cealalta, cum poti folosi energia si timpul de care dispui pentru a le transforma in bani , cum poti folosi banii sa obtii mai mult timp pentru tine         ( platesti pe cineva sa iti calce rufele), cum poti folosi timpul sa te energizezi ( dormi mai mult- un sportiv de performanta are de exemplu nevoie in medie de 8 h si 36 minute  pe noapte pentru a fi performant sau te duci la sala sa faci sport)

C: ce talente ai? Ce-ti place sa faci foarte mult? Ce iti da energie atunci cand faci? La ce te pricepi sau ai putea sa te pricepi?

U: unificarea echipei – delegi ce nu iti place sa faci. Chiar daca muncesti singur, poti sa ai colaboratori externi ocazionali, cum ar fi cineva care face drumurile pentru tine daca tie iti place doar munca in birou

S: selectezi oportunitatile in functie de misiunea ta si valorile tale

Pentru focusul zilnic este important sa faci doar un singur lucru la un moment dat, astfel incat castigi timp, nu te mai lungesti ca o peltea si dai loc creativitatii.

Avem deseori senzatia ca sunt prea multe pe capul nostru, dar de fapt sunt in capul nostru, acele ganduri colaterale care ne impiedica sa ne concentram si ne obosesc.

E posibil ca la un moment dat in viata ( sau o perioada) sa nu ai resursele necesare pentru indeplinirea visului tau. Nu renunta, doar amana.

Cele 3 paradigme care ii impiedica pe oameni sa schimbe ceva ce nu le place:

NU POT

NU EXISTA CONDITII

NU MERIT

Remediu: fake it till you make it. Inregistreaza un singur succes, apoi mintea ta generalizeaza, unde mai poate aplica reusita

Cele 6 arii importante pentru ca oamenii sa fie fericiti:

1.Corp-sanatate, energie, vitalitate, rezistenta.

2.Cash-esti multumit cu cat castigi? Te simti prosper?Nu esti obsedat? Important este progresul.

3.Cariera-sa ai o strategie de evolutie profesionala.

4.Conectare interumana- relatii autentice in anturaj. Legea asocierii spune ca suntem la acelasi nivel de motivatie cu media motivatiei grupului din care facem parte. Cand schimbi grupul de referinta e nevoie de 2 ani pentru reajustare.

5.Crestere personala : all leaders are readers. Citeste o carte, ascult-o si vezi un discurs al autorului.

6.Contributia- dorinta de a oferi celui din preajma mea ceva ce eu stiu.

Cele 6 arii trebuie gestionate astfel incat sa obtii succes in fiecare, dar nu in detrimentul celorlalte.

Tips & Tricks: daca vrei sa scazi ora la care te culci, cu o ora inainte de ora propusa pentru dormit, nu mai vedea nici un ecran! Nu FB, tv, tableta. Forteaza-te sa stai cu ochii deschisi pe intuneric si daca nu adormi in 20 de minute, ridica-te  si fa o integrama sau citeste dintr-o carte. Nu lasa sa intre lumina pe geam, scoate ledurile din camera, in special pe cele albastre.

Sa va fie de folos!

sursa foto: http://www.linkedin.com

Povestea broscutei- sau cum sa-ti tii ochii atintiti pe scopul tau

Intr-o buna zi animalele din padure, plictisite, s-au gandit sa organizeze un concurs inedit: un concurs al broscutelor. Ele nu trebuiau sa sara , ci sa urce pe un stalp alunecos de 100 de metri inaltime.

Foarte multe broscute s-au inscris la concurs, de curiozitate sau motivate de faima pe care ar putea sa o castige.

La start, multa agitatie in jurul lor, prietenii faceau galerie, privighetorile au organizat un concert, maimutele un numar special de tumbe.S-au facut si pariuri, elefantul a pariat pe broscuta cea mai mare, ghepardul pe cea mai rapida, vulpea pe cea mai verde, iar iepurele pe cea mai tanara.

Lupul a fost desemnat de catre leu sa dea marele start, in timp ce o comisie formata din randunele si ciocanitori survola stalpul pentru a valida broscuta care ajunge prima in varf.

3, 2, 1, start, pocni lupul din pistol. Dupa primul salt, jumatate din broscute cazura la pamant si se retrasera din concurs. Celelalte sareau unele peste altele si se dezechilibrau, asa incat la 25 de metri au mai ramas doar vreo 10 broscute. Animalele au inceput sa freamate, sa le incurajeze, dar si sa faca pronosticuri. Pe la jumatatea stalpului au mai ajuns doar 3 broscute, nici una dintre cele pe care se pariase. De acum, unii priveau muti de uimire, altii, suparati ca nu castiga pariul , tipau destul de tare catre broscute ca nici ele nu vor putea ajunge in varf:

„Nu ai cum, nu vezi, e prea greu, aluneci” „Nici o broscuta nu poate sa se catare asa de sus””Daca broscuta cea mai rapida nu a reusit, voi nu veti putea nicicum” si uite asa au mai cazut doua broscute.

Ultima, ochelarista, sarea in ritmul ei: sarea, se prindea bine, isi mai aduna puterile, apoi iar si iar. Celor de jos nu le venea a crede. Cei mai rai si mai guralivi strigau vorbe de descurajare.

Dar iata ca…ultimul salt si broscuta ajunse in varf, singura care a terminat competitia. Randunelele o declarara castigatoare si o adusera la sol intr-o batista. Dupa ce ii fu inmanata medalia, reporterul greiere veni sa ii ia un interviu:

„Toate animalele sunt uimite de performanta ta, spune-ne cum ai reusit?”

„Vorbeste mai rar, eu sunt surda si trebuie sa iti citesc pe buze!”

broscuta

Poate sa fie rea vointa, nestiinta sau propriile tipare negative , propriile experiente de viata ale celor dragi care vorbesc prin gura lor atunci cand ne descurajeaza in a face ceva maret. Poate se gandesc ca ne vor feri de suferinta nereusitei. Adica sa nu cumva sa ne facem sperante si sa  fim dezamagiti, mai bine stam in banca noastra si nici nu mai incercam.

Ma tot intreb cum se face ca vocea celorlalti devine mai puternica decat propria noastra voce.Poate pentru ca sunt mai multi si doar stim cu totii proverbul „Cand doi iti spun ca esti beat, te duci sa te culci”.

Remediul? Dopuri de urechi! Poti cauta compania oamenilor cu teluri inalte si lectura biografiei unor caposi care au esuat de o mie de ori pana sa reuseasca o data.

sursa foto: http://www.libertatea.ro

Nu-l mai lua in brate, ca se invata!

 Este un sfat din batrani –adica de la babele din neam, atotcunoscatoare- sa nu iei copilul in brate, ca se invata. Intru respectarea acestui edict in termeni moderni, aud despre un tata ca sta langa copil cu castile pe urechi , in timp ce asta micu’plange pana la epuizare. Ca sa se invete sa adoarma neleganat, dar nu singur.

Acum nu e nevoie sa fii doctor in psihologie, ci doar sa ai o inteligenta emotionala dezvoltata la parametri normali ca sa simti nevoia bebelusului de mangaiere si alinare. E adevarat ca tu, adult responsabil,nu vei putea fi acolo de fiecare data sa il alini, dar sa refuzi atentia acum pentru ca nu i-o vei putea oferi candva in viitor e un fel de drob de sare.

bebelus leganat

Niels P . Rygaard, un psiholog danez care a lucrat peste 25 de ani intr-o casa de copii, in cartea sa „Tulburarile severe de atasament in copilarie” descrie importanta stimularii tactile (atingere) si vestibulare ( leganat) in dezvoltarea armonioasa a atasamentului.

„La copil lipsa stimularii( mai ales prin contact fizic si miscarea corpului, cum ar fi leganatul in patut) provoaca depresie. Un simptom al acesteia este tonusul muscular scazut.

Atunci cand bebelusul nu a fost leganat sau atins suficient, nivelul general de activitate a creierului scade. Ritmuri precum ritmul cardiac, respiratia, reglarea temperaturii corpului , atentia, relaxarea profunda si somnul versus starea de atentie sporita, digestia nu se vor stabiliza in timp daca bebelusul este insuficient stimulat.

Atingerea si stimularea vestibulara ( receptorii de echilibru din urechea interna prin leganat) faciliteaza secretia hormonilor de crestere. Nanismul psihosocial poate fi un alt simptom (circumferinta mica a capului, o incetinire a ritmului de crestere).

Lipsa stimularii fizice timpurii si experientele de despartire pot duce la o functie imuna incorecta. Simptomul principal ar fi acela ca bebelusul si copilul mic sunt predispusi la boli de orice fel ( o productie si o diferentiere scazuta a celulelor T).”

Este prea mult ca un bebelus sa fie privat de prezenta mamei sale timp de 14 zile consecutive in primul an de viata. Viitorii adulti sunt pasibili de a dezvolta tulburari de atasament manifestate prin comportamente antisociale, cu determinare in copilaria mica.

„Una dintre cauzele comportamentului social dezorganizat este lipsa unei ingrijiri continue si empatice la varste mici, a hranirii si a stimularii de catre unul sau doi adulti pana la varsta de doi ani.

Pietrele de temelie pentru capacitatile emotionale si sociale trebuie asezate inainte de varsta de doi ani. Daca acest lucru nu se intampla, exista posibilitatea ca dezvoltarea sa fie intarziata, intarziere ce nu se reflecta si in alte arii ale dezvoltarii, precum dezvoltarea motorie sau a capacitatilor intelectuale.In cea mai rea situatie- cea a psihopatului inteligent- acesta poate deveni broker sau medic de succes, dar este foarte probabil ca va ruina multe companii sau va gresi profesional fara a fi afectat in vreun fel de acest lucru.

Cauzele apar mult mai devreme decat simptomele privarii de contact.

E posibil sa incerci sa inveti un copil de 5 ani notiuni de comportament social folosind metode aplicabile copiilor de 5 ani, ca de exemplu apel la constiinta sau persuasiune, insa acest copil nu are, din punct de vedere emotional, mai mult de 1 an si, prin urmare, va raspunde negativ sau nu va raspunde deloc eforturilor tale. El nu intelege continutul comunicarii. Pentru a-si dezvolta abilitati sociale complexe, copilul are nevoie de o baza solida in primii ani ai dezvoltarii sale.

Prin abilitati sociale intelegem calitati precum empatia, rabdarea,curiozitatea, relatii de prietenie si intimitate, tolerarea frustrarii.”

Cunosc persoane adulte care au fost lasate sa planga in patut in copilarie pentru simplul motiv ca mama trebuia sa se ocupe si de treburile casei, persoane cu un comportament social mai mult decat adecvat. Cartea lui Niels P. Rygaard se refera la acele tulburari severe care se dezvolta la copii institutionalizati prin lipsa cronica a contactului. Cu toate acestea, legatura dintre atingere/leganat si bazele atasamentului ramane valabila, iar indemnul meu este sa va luati copiii in brate si sa ii alinati atunci cand puteti face asta.

sursa foto: http://www.bebelu.ro

 

Toate motivele gresite

Intrebarea este ce ii mana pe oameni in lupta, care este „de ce”-ul lor.

motivatie 1

La un moment dat o persoana care nu avea nevoie de nimic visa sa vanda o casa- mostenire. Vedeam cum i se lumineaza chipul cand isi imagina ziua in care vanzarea va fi fost facuta si va avea banii in mana. M-am mirat si am intrebat: „Ce vreti sa faceti cu banii?”. „Ei, stai sa o vand mai intai”. „Bine- insist eu- dar ce vreti sa faceti cu banii?” . Stiam ca nu calatoreste, nu cumpara bunuri, casa este aranjata, la restaurante nu iese. „Mostenire la nepoate” vine raspunsul final si plauzibil. Chipul i se luminase la gandul banilor ca al unei pisici la oala cu smantana, ca si cum abia astepta o placere personala demult amanata. Cred ca simplul fapt de a avea mai multi bani de administrat era o bucurie in sine.

Cum isi aleg adolescentii drumul profesional in viata?

In urma cu 20 de ani noi alegeam in functie de meseriile care sunt mai bine platite, eventual prin alte tari mai civilizate, voiam sa ne construim un viitor. Sau ca asa visau parintii, sa ne faca doctori ori avocati. Recunosc ca eu m-am gandit la ce facultate as putea intra cu materiile care imi plac, rationamentul nu a mers mai departe, de-a lungul vietii, daca mi-ar aduce satisfactii profesarea acelei meserii 5 zile pe saptamana, 8 ore pe zi. Prin anul 3 sau 4 de facultate intelesesem deja greseala facuta. Atunci s-a intamplat sa vina la caminul Medicinei doua fete care visau sa ajunga si ele mediciniste. Tot ce voiau sa vada erau conditiile de camin si sa puna intrebari privitoare la disectii, e adevarat ca sunt pe cadavre? Si nu ni se face rau? Cum sa le spunem noi ca disectiile sunt vreo 3 semestre si meseria trebuie sa o practice pana la pensie, intr-un sistem din cauza caruia oamenii ies in strada sau se refugiaza printre straini?

Ieri ascult o poveste a unei fete de clasa a 11 a, iubitoare de limbi straine. Atat de iubitoare incat merge kilometri intregi pentru pregatire, in orice conditii meteo, precum Ana lui Manole.

motivatie 2

Ea isi doreste sa faca Facultatea de Limbi Straine si sa castige si bani, infiintand o scoala privata.Parintii cred ca banii se castiga mai bine ca avocat si o sfatuiesc pentru Drept. Ea, ca o fata ascultatoare ce este, nu are curaj sau energie sa insiste cu visul ei. Ascultand povestea, simt un impuls sa pun mana pe telefon si sa incep o tirada catre mama. Cum sa nu sustii visul copilului tau? Macar are unul, a descoperit deja ce ii place!! Sunt atatia adulti blocati in faza de descoperire a vocatiei. Iti poti imagina ce chin pe omul ala sa mearga cu scarba zi de zi la un serviciu? De aici vine si termenul scarbiciu, cei doi termeni au mers mana in mana pana au fuzionat.

Am convingerea ca diferenta e colosala atunci cand faci ceva ca trebuie, pentru bani, pentru a nu dezamagi asteptarile cuiva drag  si atunci cand faci de placere, pentru ca simti o implinire , un sens in viata si te miri ca a mai trecut o luna si a venit din nou ziua de salariu.

Cum decid femeile sa devina mame?

A avea un copil este in primul rand o decizie personala, apoi una de cuplu. Insa este influentata (pardon, bruiata) de o multime de factori exteriori: avem casa sau stam cu chirie, prietenii nostri deja au un copil, este deja timpul (varsta)- daca nu il fac acum, s-ar putea sa nu mai pot mai tarziu si apoi sa regret, nu imi pot incetini acum ascensiunea profesionala, rudele fac presiuni.

Femeile ar trebui sa devina mame atunci cand simt acest lucru. Cand se emotioneaza si plang la filme cu bebelusi sau se pozeaza cu copiii altora in brate, apoi posteaza pe Facebook sa citeasca comentariile cu „ce bine iti sta”, cand se trezesc din reverie in dreptul unui magazin cu articole de bebelusi si viseaza cu ochii deschisi in ce fel s-ar plimba in parc cu copilul in port bebe.

Un copil dorit cu inima va fi mai cald, mai bland, mai iubitor, mai linistit. Cei din jurul lui se vor simti mai bine in preajma-i si nici nu vor sti de ce.

In oricare rol ai fi, de mama sau profesionist, alegerile facute cu inima, de placere, se simt  si au menirea sa te implineasca. Incurajez pe toata lumea, de la mic la mare, sa identifice ce este acel lucru care ii face placere si sa mearga pana in panzele albe pentru visul lui. O lume cu indivizi care fac lucrurile de placere este mai frumoasa, mai armonioasa, mai roditoare.

Si pentru ca am zis „de la mic la mare”- parinti, nu va impliniti visurile prin intermediul copilului, lasati-i libertatea de alegere!

surse foto: http://www.modelworkout.nl

http://www.lifecoachphil.com

Ce o fi fost in capul nostru de ne doream sa fim mari?

Dau peste postarea asta : „Va mai amintiti vremea cand ne doream sa fim mari? Ce o fi fost in capul nostru???” . Citind-o, am simtit un fior care imi zbarleste parul pe mine si o revolta suficienta pentru ca gandul meu sa se transforme intr-un articol.

In primul rand ca mie nu mi-a placut sa fiu copil. Eram un copil cuminte, caruia nici macar nu prea ii placea sa se joace, eram serioasa tare, cu valente de baba si prin urmare, cam neadaptata. O fi de vina zodia…

crestere

Mi-am dorit sa cresc pentru a fi independenta, pentru a nu da socoteala. Nu ca mi-ar fi cerut cineva cine stie ce socoteala. Doar gandul ca depind de altii si ma enerva. Dependenta e grea, atat pentru cel dependent, cat si pentru cel care il are in grija, copilul nu poate primi orice doreste, atunci cand doreste, adultul de multe ori ii satisface copilului nevoia inainte de a si-o satisface pe a lui.

Nu imi place nici sa fiu incepatoare. La nimic. Vreau sa fiu expert. O fi o parte de orgoliu si o parte din cauza atitudinii celorlalti, care nu au rabdare cu incepatorii. Soferii grabiti injura in barba daca nimeresc in urma unei masini de scoala pe care nu o pot depasi, clientii de diverse servicii cauta pe cineva cu experienta de 20 de ani in domeniul respectiv, adultii rad de copiii care incearca stangaci o actiune, spre frustarea acestora.

Sa spui ca era mai bine in copilarie pentru ca nu aveai griji ( aveai, doar ca acum ti se par neimportante, le-ai depasit deja si stii cum se face) e ca si cum ai spune ca era mai bine in comunism pentru ca ti se dadea o locuinta de la fabrica.(Eu,daca ar fi trebuit sa traiesc in comunism si sa nu am voie sa spun ce gandesc,probabil ca as fi emigrat .) Ce e aia dezbatere, plusuri, minusuri pentru fiecare situatie?  Am gandit o secunda de nemultumire si am transat! Imi  pare rau ca am crescut!

Ascult pe cineva vorbind chiar dupa citirea respectivei postari : „Timpul trece foarte repede, ar fi frumos sa il putem da inapoi, sa mai traim o data, dupa ce atingem 65, sa ne intoarcem la 18”. Am observat automat ca nu a spus ca vrea sa fie bebelus sau un copil de 5 ani, nici macar de 10.

Stiu ca unora le place sa se joace si mai stiu ca jocul face bine psihicului, la orice varsta. La fel cum si rasul face bine. Jocul si rasul sunt o combinatie vindecatoare. A fi adult nu este egal cu a fi serios si rigid. Cand oamenii vor intelege asta si o vor aplica, nici macar nu se vor mai concentra atat pe grijile de adult, vor avea tonusul unui copil si beneficiile unui adult. Deci, la joaca!

sursa foto: ziarulring.ro