Ce o fi fost in capul nostru de ne doream sa fim mari?

Dau peste postarea asta : „Va mai amintiti vremea cand ne doream sa fim mari? Ce o fi fost in capul nostru???” . Citind-o, am simtit un fior care imi zbarleste parul pe mine si o revolta suficienta pentru ca gandul meu sa se transforme intr-un articol.

In primul rand ca mie nu mi-a placut sa fiu copil. Eram un copil cuminte, caruia nici macar nu prea ii placea sa se joace, eram serioasa tare, cu valente de baba si prin urmare, cam neadaptata. O fi de vina zodia…

crestere

Mi-am dorit sa cresc pentru a fi independenta, pentru a nu da socoteala. Nu ca mi-ar fi cerut cineva cine stie ce socoteala. Doar gandul ca depind de altii si ma enerva. Dependenta e grea, atat pentru cel dependent, cat si pentru cel care il are in grija, copilul nu poate primi orice doreste, atunci cand doreste, adultul de multe ori ii satisface copilului nevoia inainte de a si-o satisface pe a lui.

Nu imi place nici sa fiu incepatoare. La nimic. Vreau sa fiu expert. O fi o parte de orgoliu si o parte din cauza atitudinii celorlalti, care nu au rabdare cu incepatorii. Soferii grabiti injura in barba daca nimeresc in urma unei masini de scoala pe care nu o pot depasi, clientii de diverse servicii cauta pe cineva cu experienta de 20 de ani in domeniul respectiv, adultii rad de copiii care incearca stangaci o actiune, spre frustarea acestora.

Sa spui ca era mai bine in copilarie pentru ca nu aveai griji ( aveai, doar ca acum ti se par neimportante, le-ai depasit deja si stii cum se face) e ca si cum ai spune ca era mai bine in comunism pentru ca ti se dadea o locuinta de la fabrica.(Eu,daca ar fi trebuit sa traiesc in comunism si sa nu am voie sa spun ce gandesc,probabil ca as fi emigrat .) Ce e aia dezbatere, plusuri, minusuri pentru fiecare situatie?  Am gandit o secunda de nemultumire si am transat! Imi  pare rau ca am crescut!

Ascult pe cineva vorbind chiar dupa citirea respectivei postari : „Timpul trece foarte repede, ar fi frumos sa il putem da inapoi, sa mai traim o data, dupa ce atingem 65, sa ne intoarcem la 18”. Am observat automat ca nu a spus ca vrea sa fie bebelus sau un copil de 5 ani, nici macar de 10.

Stiu ca unora le place sa se joace si mai stiu ca jocul face bine psihicului, la orice varsta. La fel cum si rasul face bine. Jocul si rasul sunt o combinatie vindecatoare. A fi adult nu este egal cu a fi serios si rigid. Cand oamenii vor intelege asta si o vor aplica, nici macar nu se vor mai concentra atat pe grijile de adult, vor avea tonusul unui copil si beneficiile unui adult. Deci, la joaca!

sursa foto: ziarulring.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s