Povestea broscutei- sau cum sa-ti tii ochii atintiti pe scopul tau

Intr-o buna zi animalele din padure, plictisite, s-au gandit sa organizeze un concurs inedit: un concurs al broscutelor. Ele nu trebuiau sa sara , ci sa urce pe un stalp alunecos de 100 de metri inaltime.

Foarte multe broscute s-au inscris la concurs, de curiozitate sau motivate de faima pe care ar putea sa o castige.

La start, multa agitatie in jurul lor, prietenii faceau galerie, privighetorile au organizat un concert, maimutele un numar special de tumbe.S-au facut si pariuri, elefantul a pariat pe broscuta cea mai mare, ghepardul pe cea mai rapida, vulpea pe cea mai verde, iar iepurele pe cea mai tanara.

Lupul a fost desemnat de catre leu sa dea marele start, in timp ce o comisie formata din randunele si ciocanitori survola stalpul pentru a valida broscuta care ajunge prima in varf.

3, 2, 1, start, pocni lupul din pistol. Dupa primul salt, jumatate din broscute cazura la pamant si se retrasera din concurs. Celelalte sareau unele peste altele si se dezechilibrau, asa incat la 25 de metri au mai ramas doar vreo 10 broscute. Animalele au inceput sa freamate, sa le incurajeze, dar si sa faca pronosticuri. Pe la jumatatea stalpului au mai ajuns doar 3 broscute, nici una dintre cele pe care se pariase. De acum, unii priveau muti de uimire, altii, suparati ca nu castiga pariul , tipau destul de tare catre broscute ca nici ele nu vor putea ajunge in varf:

„Nu ai cum, nu vezi, e prea greu, aluneci” „Nici o broscuta nu poate sa se catare asa de sus””Daca broscuta cea mai rapida nu a reusit, voi nu veti putea nicicum” si uite asa au mai cazut doua broscute.

Ultima, ochelarista, sarea in ritmul ei: sarea, se prindea bine, isi mai aduna puterile, apoi iar si iar. Celor de jos nu le venea a crede. Cei mai rai si mai guralivi strigau vorbe de descurajare.

Dar iata ca…ultimul salt si broscuta ajunse in varf, singura care a terminat competitia. Randunelele o declarara castigatoare si o adusera la sol intr-o batista. Dupa ce ii fu inmanata medalia, reporterul greiere veni sa ii ia un interviu:

„Toate animalele sunt uimite de performanta ta, spune-ne cum ai reusit?”

„Vorbeste mai rar, eu sunt surda si trebuie sa iti citesc pe buze!”

broscuta

Poate sa fie rea vointa, nestiinta sau propriile tipare negative , propriile experiente de viata ale celor dragi care vorbesc prin gura lor atunci cand ne descurajeaza in a face ceva maret. Poate se gandesc ca ne vor feri de suferinta nereusitei. Adica sa nu cumva sa ne facem sperante si sa  fim dezamagiti, mai bine stam in banca noastra si nici nu mai incercam.

Ma tot intreb cum se face ca vocea celorlalti devine mai puternica decat propria noastra voce.Poate pentru ca sunt mai multi si doar stim cu totii proverbul „Cand doi iti spun ca esti beat, te duci sa te culci”.

Remediul? Dopuri de urechi! Poti cauta compania oamenilor cu teluri inalte si lectura biografiei unor caposi care au esuat de o mie de ori pana sa reuseasca o data.

sursa foto: http://www.libertatea.ro

Anunțuri

2 gânduri despre “Povestea broscutei- sau cum sa-ti tii ochii atintiti pe scopul tau

  1. Știi, eu de regulă mă las doborată de cei din jur și părerile lor. Asta este, recunosc. Rar am curaj din mine, de aceea cand mi se pare că nu mai aud îmi zic: La barza chioară îi face DUmnezeu cuib… Cum că îmi pune El dopuri, decat să mă mai împiedic… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s