Ce facem cand copilul isi exploreaza sexualitatea

Cea mai frecventa atitudine pe care o intalnesc este de paralizie-scandalizare a adultilor atunci cand copilul face/ zice/ asculta ceva referitor la sex/sexualitate.

Mi-ar placea sa organizez  un seminar interactiv in care sa ne structuram putin ideile, sa ne impartasim experientele , in asa fel incat sa stim cum sa reactionam  cand bau-bau, spaima-spaimelor se intampla.

Meg Hickling, profesoara de educatie sexuala a Canadei cu o experienta de peste 20 de ani, autoare a cartii „Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex” a fost in Romania  la o Conferinta. Am aflat despre ea ulterior, deci nu am participat. Cartea cred ca e usor peste puterea culturii noastre de asimilare- diferentele trans-culturale sunt motivele pentru care orice test psihologic trebuie adaptat, nu doar tradus.  De exemplu, ea considera ca pana la 4 ani fetitele ar trebui sa afle despre menstruatie. Multora dintre noi ni se pare inutil si prea dereme. Totusi, ce ii spui copilului daca vede accidental , sa zicem, in padure, dovezi ale acestei bucati de fiziologie?

sex

Vi se pare ingrozitor ca aude copilul o melodie cu limbaj inadecvat?  Ce faceti? Ii interziceti sa o mai asculte? Sa mai fie prieten cu cel care i-a aratat melodia? Credeti ca va functiona?

Ce faceti cand copilul inoata printre cutiile de prezervative puse intr-un loc accesibil la casa de marcat de la supermarket?

Cum ii aratati care sunt zonele intime pe care nu ii este permis nimanui sa il atinga? Pakistanezii au facut un scurt filmulet animat in care explica foarte clar ce trebuie sa faca un copil sa se fereasca de un potential abuz, am putea vedea acest filmulet la seminar.

Un alt filmulet arata o fetita care o intreaba pe mama ei ce este acela „virgin” si mama se straduieste sa ii explice pe intelesul copilului cum e cu amorul; de fapt, fetita intreba despre uleiul de masline de pe masa.Copiii pot intreba lucruri mult mai simple decat cele la care fuge mintea adultului, deja experimentat.

Am intrebat cativa prieteni despre propriile explorari din copilarie. Surpriza! Si ei au fost curiosi, chiar fara internet, televiziune. Cred ca simplul exercitiu de a te reconecta la perioada propriei tale copilarii ajuta sa intelegi normalitatea acestor curiozitati si sa ai incredere ca , daca tu ai ajuns un adult matur, sanatos, integrat, si copilul tau o va face.

Am nevoie de feed-back, sa stiu cat de interesant/ important este subiectul pentru voi si in ce masura un asemenea seminar este bine-venit, va rog sa lasati un comentariu.

 

sursa foto: http://www.desprecopii.com

 

Copilul ca oglinda a mamei-despre asumarea responsabilitatii

„Draga soacra, nu imi mai spune cum sa imi cresc copilul. Am unul al tau si te asigur ca ai facut o treaba groaznica”.

Aceasta declaratie de independenta e nostima, pana cand iti dai seama ca loveste  si in partenerul tau, de care nu esti mulumita, si apoi, cine l-a ales pe el? Este o declaratie-reactie -in- lant.

ursi

Pentru a sarbatori ziua femeii din acest an, Raluca Feher scrie pe blog                                            ( feher.wordpress.com) un articol cu titlul „Iubirea materna care mutileaza”, referitor la mamele de baieti, articol pe care il redau in intregime:

 

„Mama își iubește băiatul.
Băiatul ei este lumina ochilor ei.
Este bucuria mușchilor ei faciali.
Este șlagărul care îi gâdilă urechile.
E mândră de el, că seamănă cu ea, isteț, descurcăreț, frumos, curtenitor. Toată lumea o felicită pentru cât de bine l-a crescut, pentru manierele lui extraordinare, pentru bunul lui simț.
Mama ar face orice pentru băiatul ei. Și ar vrea ca și noi, ceilalți, să facem orice pentru băiatul ei. De exemplu, tu ar trebui să ai grijă ca el să își ia pastilele, că știi că el e bărbat și știi cum sunt bărbații, uită să-și ia doctoriile. Și tu ar trebui să îi ții banii, că știi cum e, el e bărbat, nu se descurcă cu banii. Și tu ar trebui să ai grijă să mănânce, că știi cum sunt bărbații, dacă nu le dai să mănânce, ei nu mănâncă.
Niște handicapați.
Niște retarzi.
Niște pierde-vară.
Icoana băiatului mamei s-a crăpat pe mijloc.
Nu are serviciu băiatul și dacă totuși are unul, nu are serviciul pe care l-ar vrea mama. Nu are casă băiatul și dacă totuși are, nu stă în locul în care mama ar vrea să stea. Nu are gusturi la femei băiatul. Și dacă totuși găsește o femeie de treabă, atunci e doar norocos și norocul lui va dispărea mâine-poimâine.
Bietul băiat. Niciodată expulzat total din burta mamei, o sarcină extrauterină care continuă să se bălăngăne între picioare, încurcând părintele la mers.
-Dar doamnă, fiul dumneavoastră știe să-și ia pastilele, e isteț.
-E isteț pe dracu, ascultă-mă pe mine, nu se descurcă deloc. Îți zic, nu am încredere să îl las să facă nimic. Nu seamănă cu mine. Cu taică-su e leit. Împiedicat, capul în nori. Dacă nu aș fi eu, i-ar fi mâncat pe amândoi șobolanii.
Cândva un brav spermatozoid a reușit să fecundeze un dârz ovul. Să dea Dumnezeu să fie sănătos, atât îmi doresc, și-a spus tânăra mamă. Apoi, încet-încet, pe lista de rugăminți adresate lu Ăl de Sus au intrat: să fie cuminte, frumos, deștept, calm, ascultător, descurcăreț, să aducă note bune, să facă bani mulți, să fie mereu disponibil, să nu bea, să nu se drogheze, să nu aducă femei acasă, să găsească una cu bani, să nu semene cu tac`su, să nu voteze cu Nicușor Dan, să nu dea banii pe prostii.
Dezamăgirile se divizează ca o celulă isterică de cancer și mama spune: cine m-a blestemat pe mine să am un copil ca tine?
Mama.
Își iubește băiatul, e lumina ochilor ei, bucuria mușchilor ei faciali, șlagărul care îi gâdilă urechile. Doar că nu îl respectă.
Și nu crede că poate să facă nimic. Nici măcar să își ia pastilele.
Cu picioarele rupte de tiranica iubire maternă, băiatul își ia locul pe trotuar, alături de ceilalți mutilați care așteaptă cu mâna întinsă să primească niscaiva iubire.
-Suntem șapte frați acasă și niciunul dintre noi nu semănăm cu mama. Dați-ne și nouă un picuț de lăv!”

 

Dincolo de faptul ca articolul este scris cu un umor englezesc pe care romanii, popor latin cu sangele fierbinte, il gusta prea putin, el surprinde o dinamica des intalnita : mama iubitoare care nu isi invata copilul sa devina independent si il handicapeaza; ea uita ca acest copil este o oglinda a ei , este rezultatul actiunilor ei de zi cu zi, daca nu il respecta pe el, e ca si cum se scuipa singura in fata.

Nu stiu daca mamele de baieti sunt mai protectoare decat mamele de fete. Nu stiu nici cum se descurca mamele care au si fata, si baiat. Nu stiu, adica nu am citit vreun studiu cu acest subiect, nu am imaginea de ansamblu. Ceea ce stiu este ca cea mai buna treaba pe care o poate face o mama pentru copilul ei,  fie el fata sau baiat, este sa il ajute sa devina independent. Nu este ca si cum, o data ce se descurca singur, isi va arunca mama ca pe o masea stricata, de prezenta si iubirea ei va avea nevoie mereu!

 

sursa foto: http://www.rogoblen.ro

 

Ce poate face copilul pe categorii de varsta

Lista de mai jos cu lucrurile pe care le poate face un copil in functie de varsta nu trebuie luata ca litera de lege, ci ca un indrumar orientativ. Sunt copii care  rezolva cateva probe cu 2-3 ani mai devreme , sau cu 2-3 mai tarziu, veti lua in calcul si contextul familial- daca merge sau nu in colectivitate, daca are sau nu frati mai mari, sau, de ce nu, daca cineva i-a aratat si i-a cerut vreodata sa faca acel lucru.

In cazul in care, desi ii aratati si explicati, vedeti ca are o dificultate la mai mult de doua probe, puteti cere o evaluare psihologica si una neurologica.

copil da cu aspiratorul

La 2-3 ani

Strange jucarii

Pune carti pe raft

Pune haine murdare in cos

Arunca gunoiul

Impatureste servetele

Pune/strange masa

Aduce scutece

Sta intr-un picior

Compara doua marimi

Grupeaza imagini in notiuni generale (flori, animale)

Explica o actiune simpla (ce faci cand ti-e foame?)

Se dezbraca singur

Mananca corect singur

Se joaca mai mult singur

 

La 4-5 ani

Strange patul

Sterge murdaria

Sterge praful

Uda plantele

Hraneste animalul de companie

Sorteaza tacamurile

Pliaza un servetel pe diagonala dupa demonstratie

Sare intr-un picior

Efectueaza corect miscari la comanda (duce mana dreapta la ochiul stang)

Identifica pozitiile spatiale (sus, jos, fata, spate)

Deosebeste doua momente ale zilei (dimineata, seara)

Grupeaza imagini in raport cu 4-5 notiuni generale (animale, flori, pasari, imbracaminte, mobila)

La  6-7 ani

Da cu matura

Sorteaza sosete

Curata cartofi

Inlocuieste prosoape/hartie igienica

Prepara piureuri

Indica si numeste 6-7 culori

La 8-9 ani

Spala vase

Spala podeaua

Pune rufe la spalat/uscat

Strange haine

Pune alimente in frigider

Prepara supe, gustari, salate, omleta

La 10-11 ani

Curata baia

Schimba becuri

Calca rufe

Coase nasturi

Spala geamuri

Schimba lenjeria de pat

Peste 12 ani

Face cumparaturi

Da cu aspiratorul

Pregateste cina

Raparatii simple

Plateste facturi

Rezervari hotel/restaurant

 

sursa foto:www.centruldeparenting.ro

 

Vrajitoarea Winnie (poveste pentru parintii care isi vor copilul intr-un anumit fel)

Povestea asta este pentru toti aceia care vor sa transforme pe altcineva, ori ca e vorba de copil, ori de mama, sot sau chiar pentru terapeutii care sufera de „boala terapeutului”, aceea de a face bine cu de-a sila.

Colectia povestirilor despre Winnie este disponibila in limba engleza, editata de Oxford University Press.

20160307_193208

Asadar traducerea :

„Vrajitoarea Winnie locuia intr-o casa neagra in padure. Casa era neagra si pe dinafara si pe dinauntru.Covoarele erau negre. Scaunele erau negre. Patul era negru si avea cearsafuri negre si paturi negre.Chiar si baia era neagra.

Winnie locuia in casa ei neagra cu motanul ei, Wilbur. Si el era tot negru. Si asa au inceput problemele.

Cand Wilbur statea pe un scaun cu ochii deschisi, Winnie putea sa il vada. Ii putea vedea ochii. Dar cand Wilbur inchidea ochii si se culca, Winnie nu mai putea sa-l vada, asa ca se aseza pe el.

Cand Wilbur statea pe covor cu ochii deschisi, Winnie putea sa-l vada. Ii putea vedea ochii.Dar cand Wilbur inchidea ochii si se culca, Winnie nu putea sa il vada deloc, asa ca s-a impiedicat de el.

Intr-o zi, dupa o cazatura urata , Winnie a decis ca e timpul sa faca ceva. Si-a luat bagheta magica, a fluturat-o o data si… Abracadabra! Wilbur nu mai era o pisica neagra. Era verde deschis.

Acum, cand Wilbur statea pe un scaun, Winnie putea sa-l vada. Cand statea pe podea, Winnie putea sa-l vada. Si putea sa-l vada cand dormea pe pat. Dar Wilbur nu avea voie sa doarma in pat…asa ca Winnie l-a scos afara. Afara in iarba.

Cand Wilbur era asezat afara in iarba, Winnie nu putea sa-l vada, nici cand avea ochii larg deschisi.

Winnie a venit grabita afara , s-a impiedicat de Wilbur, a facut trei salturi si a cazut intr-o tufa de trandafiri.

20160307_193254 (3)

De data asta, Winnie era furioasa. Si-a luat bagheta magica, a fluturat-o de cinci ori si…abracadabra! Wilbur avea capul rosu, corpul galben, coada roz, mustatile albastre si patru picioare mov. Dar ochii ii erau verzi in continuare.

Acum Winnie putea sa-l vada pe Wilbur cand statea pe scaun, cand era intins pe covor sau cand se tara in iarba. Si chiar si cand era cocotat in varful celui mai inalt copac.

Wilbur s-a urcat in varful celui mai inalt copac sa se ascunda. Arata ridicol si o stia. Chiar si pasarile radeau de el.

Wilbur era nefericit. A stat in varful copacului toata ziua si toata noaptea.

A doua zi dimineata Wilbur era tot sus in copac.Winnie era ingrijorata.Ea il iubea pe Wilbur si nu-i placea ca el sa fie nefericit.

Apoi Winnie a avut o idee. Si-a fluturat bagheta magica si abracadabra! Wilbur era din nou o pisica neagra. A coborat din copac, torcand.

Apoi Winnie si-a fluturat bagheta ei magica din nou, din nou si din nou.Abracadabra! Acum , in loc de o casa neagra, ea avea o casa galbena, cu acoperisul rosu si cu usa rosie. Scaunele erau albe cu perne alb cu rosu. Covorul era verde cu trandafiri roz.Patul era albastru , cu cearsafuri alb cu roz si paturi roz. Baia era de un alb stralucitor.

Acum Winnie putea sa-l vada pe Wilbur oriunde statea.”

 

In terapie metaforele nu se explica clientilor, asa incat fiecare sa isi gaseasca propria interpretare. Cand un client enervat si-a intrebat terapeutul de ce nu ii explica niciodata metaforele, acesta i-a raspuns ca ar fi ca si cum i-ar da mancarea mestecata de el mai intai.

Dar acum nu suntem in terapie, asa ca imi permit sa-ti spun morala pe care am gasit-o eu:

-daca incerci sa il schimbi artificial -pentru ca asa iti serveste intereselor tale- pe cel pe care il iubesti, tot ce vei reusi va fi sa il faci nefericit

-iubirea este salvatoare: din iubire pentru o fiinta, personajul nostru a iesit din „doliu”- totul negru- si si-a colorat viata