Parinti permisivi, parinti autoritari si cautarea caii de mijloc

Sunt parinti permisivi , care ar face orice pentru fericirea copilului lor. Ma refer aici la parintii care isi servesc copilul si ii ofera totul pe tava. Poate sa fie pentru ca ei nu au avut toate acele lucruri si comportamente in copilaria lor si vor sa fie parinti mai buni, poate sa fie pentru ca se grabesc dimineata la serviciu si e mai usor sa imbrace ei copilul de 5 ani decat sa intarzie fiindca piciul se misca in reluare, poate ca cedeaza pe motiv ca nu au chef sa asiste la o criza de isterie a copilului.

Lucrurile pe care le-am insirat sunt umane si de inteles. Dar cand copilul este imbracat de parinte si la 9 ani, cand poate face asta singur, are un dublu efect negativ, o data asupra parintelui, care devine sclav, si a doua oara asupra copilului, care isi poate dori sa fie servit ulterior in viata de cineva sau poate primi mesajul ca el nu e in stare si avem o problema ulterioara cu increderea in sine.

download

Cand creste , un copil care a fost obisnuit sa fie servit, se intoarce impotriva parintelui cu reprosuri. Un dialog dintr-un film cu Adam Sandler in rolul unui obez suna in felul urmator:

-(el ii reproseaza tatalui) Mi-ai dat sa mananc o gramada de dulciuri cand eram copil !

-Tipai daca nu iti dadeam !

-Dar tu erai parintele !

In cabinet cineva imi spune: “ mama m-a iubit si mi-a dat totul; eu consider ca a gresit, daca ma lasa pe mine sa fac lucrurile as fi invatat sa ma descurc in viata.”

 

La antipod sunt parinti care ridica prea mult stacheta. Isi doresc un copil performant, care sa se descurce in viata si sa aiba o viata buna, usoara, eventual ceea ce ei nu au avut. O intentie laudabila, dealtfel.

“ Insa asteptarile pot avea uneori efectul contrar atunci cand parintii ridica atat de mult stacheta in viata, incat nici un copil de pe Pamant n-o poate sari fara sa cada cu nasul in nisip sau noroi.Poti recunoaste un parinte exigent dupa replici precum:

-A, ai facut curat in camera ta.Da, se vede. Dar poate data viitoare…

-Ce-i cu nota asta de 9?(atunci cand restul notelor sunt doar de 10)

-Ai fi putut si mai bine.Cand aveam vartsa ta…

-Daca ai repeta mai mult, poate ai avea mai multe sanse sa obtii o bursa

Ce crezi ca transmite un asemenea parinte? Ti-am pus in fata o stacheta inalta si ma astept sa sari peste ea . Si, dupa ce vei sari, o s-o mai ridic putin, asa cum se ridica obstacolele la cursele de cai. Apoi, cand vei da gres, voi fi foarte dezamagit si ma voi asigura ca intelegi acest lucru.” (Dr.Kevin Leman, “ Cum sa-ti schimbi adolescentul pana vineri”)

download (1)

Copiii de la care se cere prea mult au sentimentul ca orice ar face, nu e suficient, ca ei nu sunt suficient, ca parintii lor nu vor fi niciodata pe deplin multumiti si sunt disperati dupa aprobare. In fapt, se pare ca tinerii prefera laudele in locul sexului si al banilor (studiu realizat pe 282 de studenti, Sharon Jayson, “ Young people prefer praise to sex , money” USAToday.com, 10 ianuarie 2011).

 

Bine, bine, nici o extrema nu e buna, dar cum gasesti calea de mijloc?

  1. Indruma copilul si permite-i sa faca lucruri pe care le poate face singur, conform varstei sale. El poate face lucruri pentru el, cum ar fi sa se imbrace, sa manance, sau poate face lucruri simple pentru casa : sa duca gunoiul, sa cumpere o paine. Va invata ca si el trebuie sa dea ajutor, nu doar sa primeasca si va mai invata ca e capabil sa faca aceste lucruri.
  2. Daca trebuie sa mergeti impreuna la cumparaturi, spune-i dinainte ce poti sa cumperi pentru el si ce nu, eventual lasa-l sa aleaga singur un obiect care se incadreaza in buget.

Cand fiica-mea a pus 5 lucruri in cos, intr-un exces de independenta, i-am spus simplu ca 5 sunt prea multe si trebuie sa pastreze doar 2, sa aleaga 2 care raman si sa scoata afara 3.

In alta zi, alt exces de independenta combinata cu ajutor, s-a gandit ca ar fi bine sa cumpere oua, a luat o cutie de 6, i-am zis ca e o idee buna, dar vreau o cutie de 10. S-a dus inapoi si nu a gasit cutia ceruta, doar oua varsate, pe care le punea unul cate unul , alandala, peste celelalte cumparaturi, nelasandu-ma sa verific ce face. Cand am vazut , am avut o reactie instantanee de lasat tot din mana ca sa indrept lucrurile, reactie pe care a simtit-o din plin :” nu-I asa ca nu ma mai iei cu tine la cumparaturi, ca nu fac nimic bine?” . “ Te mai iau si faci bine foarte multe lucruri, doar ca ouale varsate trebuie puse intr-o punga” .

  1. Crizele de furie sunt inevitabile, in public il scoti de acolo urgent, acasa ii dai o pauza in alta camera, pana se calmeaza si discuti situatia ulterior. E ineficient sa devii agresiv sau sa incerci sa ii explici ceva pe moment.
  2. Este bine sa petreci timp de calitate cu copilul, dar cu cat ii oferi mai mult, cu atat mai mult isi doreste ; la fel este si cu obiectele , si cu distractiile, cand sunt la discretie, nu mai apreciaza bucuriile simple. Este treaba ta de parinte sa dozezi toate aceste lucruri echilibrat.

Cunosc cel putin doua cazuri particulare in care mama nu s-a mai intors la serviciu dupa ce a avut copilul , iar acesta, devenit adolescent, nu o respecta, considerand ca este moale.

  1. Cand ai spus “ nu”, “ nu” sa ramana . Nu permite santajului emotional (inseamna ca nu ma iubesti) sau oricaror  alte  tanguieli si linguseli sa te faca sa te razgandesti, caci asta ii intareste comportamentul , intelege ca functioneaza si le va folosi de cate ori va dori sa obtina ceva.
  2. Vorbeste-i despre bani si despre cat costa lucrurile, cand mai creste poate participa si la organizarea bugetului familiei, nu lua asupra ta toata povara organizarii financiare pe motiv ca este copil, tie iti usureaza stresul, iar el va fi pregatit sa se autoorganizeze cand vine vremea sa paraseasca cuibul.
  3. Invata-l valorile si credintele tale, mantre existentiale precum “ in viata e bine sa fii un om drept” , “ numai cine nu munceste nu greseste” , “ ceea ce nu te omoara te face mai puternic” , dar nu astepta sa le puna in practica exact cum iti imaginezi tu, aminteste-ti ca este o alta persoana, cu alte dorinte si nevoi, chiar daca e copilul tau.
  4. Cere-i parerea, permite-i sa se simta important, dar ia tu decizia (tu, adica voi, parintii; este o problema cand parintii nu se pun de acord si transmit mesaje duale copilului).

 

surse foto: http://www.adevarul.com

http://www.psychologies.ro

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s