Povestea baietelului ratacit (pentru copiii care refuza toaletarea)

A fost odata o mamica tare fericita ca avea un baietel. Il botezase Codru, caci ii placea tare mult padurea si plimbarile lungi prin aerul racoros.

Mamica lui Codru il iubea foarte mult si avea multa grija de el: ii dadea sa manance, il schimba, ii canta sa adoarma mai usor , se ocupa sa fie mereu curat si ingrijit, ii taia unghiutele de la maini si picioare, il pieptana ca sa ii stea parul intr-un anumit fel in care el arata cel mai dragut.

Zilele treceau si Codru crestea frumos inconjurat de iubirea mamei sale.

Insa intr-o zi, la plimbarea obisnuita in padure, Codru, un baietel zdravan de 3 ani, a inceput sa alerge plin de energie si s-a departat cam mult de mama lui, care nu mai reusea sa il prinda din urma. Deodata i-a iesit in cale un porc mistret, care este asa, un fel de arici mai mare. Porcul mistret era fermecat si a inceput sa ii vorbeasca:

– Codru, vrei sa vii cu mine sa imi vezi puii?

– Daaa, zise Codru, caruia ii placeau toate vietuitoarele padurii, dar mai ales puiutii.

S-a dus si s-a jucat cu puii porcului mistret si a ramas cu ei, uitand complet de mama lui. Zilele treceau si Codru traia in padure.Manca fructe din padure , se juca cu animalele si facea ce voia toata ziulica.

Dupa un timp a inceput sa exploreze si zone mai indepartate si a gasit un lac. Si-a privit chipul in apa si nu s-a recunoscut: parul ii crescuse neingrijit,parca ar fi avut crengi in cap in loc de par,  iar  unghiile aratau ca niste gherute;  hainele erau foarte murdare si stateau tepene pe el, ca si cum ar fi fost coaja unui copac. Pentru prima data, I s-a facut dor de casa lui si de mama lui cea iubitoare.

copil-murdar

S-a intors la porcul mistret si i-a spus “ vleau la mama mea” . Porcului I s-a facut mila de baietel, l-a suit in spinare si l-a dus la marginea padurii, unde se intalnisera prima data. Acolo mama plangea trista pe un bustean. El a alergat catre ea si ea l-a luat in brate, plangand fericita.

-Codru, ce bine ca te-am regasit! Sunt foarte fericita! Acum trebuie sa am grija sa arati din nou ca un baietel, nu ca un animalut.

Au mers impreuna acasa , mama i-a facut gris cu lapte, apoi l-a bagat in cada, i-a facut o baie cu multa spuma si  i-a taiat unghiile  si parul. I-a dat haine curate, si chiar un pic de parfum, ca de bun-venit.

Acum Codru arata din nou ca un baietel.

 

sursa foto: http://www.one.ro

 

Ce facem cand copilul isi exploreaza sexualitatea

Cea mai frecventa atitudine pe care o intalnesc este de paralizie-scandalizare a adultilor atunci cand copilul face/ zice/ asculta ceva referitor la sex/sexualitate.

Mi-ar placea sa organizez  un seminar interactiv in care sa ne structuram putin ideile, sa ne impartasim experientele , in asa fel incat sa stim cum sa reactionam  cand bau-bau, spaima-spaimelor se intampla.

Meg Hickling, profesoara de educatie sexuala a Canadei cu o experienta de peste 20 de ani, autoare a cartii „Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex” a fost in Romania  la o Conferinta. Am aflat despre ea ulterior, deci nu am participat. Cartea cred ca e usor peste puterea culturii noastre de asimilare- diferentele trans-culturale sunt motivele pentru care orice test psihologic trebuie adaptat, nu doar tradus.  De exemplu, ea considera ca pana la 4 ani fetitele ar trebui sa afle despre menstruatie. Multora dintre noi ni se pare inutil si prea dereme. Totusi, ce ii spui copilului daca vede accidental , sa zicem, in padure, dovezi ale acestei bucati de fiziologie?

sex

Vi se pare ingrozitor ca aude copilul o melodie cu limbaj inadecvat?  Ce faceti? Ii interziceti sa o mai asculte? Sa mai fie prieten cu cel care i-a aratat melodia? Credeti ca va functiona?

Ce faceti cand copilul inoata printre cutiile de prezervative puse intr-un loc accesibil la casa de marcat de la supermarket?

Cum ii aratati care sunt zonele intime pe care nu ii este permis nimanui sa il atinga? Pakistanezii au facut un scurt filmulet animat in care explica foarte clar ce trebuie sa faca un copil sa se fereasca de un potential abuz, am putea vedea acest filmulet la seminar.

Un alt filmulet arata o fetita care o intreaba pe mama ei ce este acela „virgin” si mama se straduieste sa ii explice pe intelesul copilului cum e cu amorul; de fapt, fetita intreba despre uleiul de masline de pe masa.Copiii pot intreba lucruri mult mai simple decat cele la care fuge mintea adultului, deja experimentat.

Am intrebat cativa prieteni despre propriile explorari din copilarie. Surpriza! Si ei au fost curiosi, chiar fara internet, televiziune. Cred ca simplul exercitiu de a te reconecta la perioada propriei tale copilarii ajuta sa intelegi normalitatea acestor curiozitati si sa ai incredere ca , daca tu ai ajuns un adult matur, sanatos, integrat, si copilul tau o va face.

Am nevoie de feed-back, sa stiu cat de interesant/ important este subiectul pentru voi si in ce masura un asemenea seminar este bine-venit, va rog sa lasati un comentariu.

 

sursa foto: http://www.desprecopii.com

 

Copilul ca oglinda a mamei-despre asumarea responsabilitatii

„Draga soacra, nu imi mai spune cum sa imi cresc copilul. Am unul al tau si te asigur ca ai facut o treaba groaznica”.

Aceasta declaratie de independenta e nostima, pana cand iti dai seama ca loveste  si in partenerul tau, de care nu esti mulumita, si apoi, cine l-a ales pe el? Este o declaratie-reactie -in- lant.

ursi

Pentru a sarbatori ziua femeii din acest an, Raluca Feher scrie pe blog                                            ( feher.wordpress.com) un articol cu titlul „Iubirea materna care mutileaza”, referitor la mamele de baieti, articol pe care il redau in intregime:

 

„Mama își iubește băiatul.
Băiatul ei este lumina ochilor ei.
Este bucuria mușchilor ei faciali.
Este șlagărul care îi gâdilă urechile.
E mândră de el, că seamănă cu ea, isteț, descurcăreț, frumos, curtenitor. Toată lumea o felicită pentru cât de bine l-a crescut, pentru manierele lui extraordinare, pentru bunul lui simț.
Mama ar face orice pentru băiatul ei. Și ar vrea ca și noi, ceilalți, să facem orice pentru băiatul ei. De exemplu, tu ar trebui să ai grijă ca el să își ia pastilele, că știi că el e bărbat și știi cum sunt bărbații, uită să-și ia doctoriile. Și tu ar trebui să îi ții banii, că știi cum e, el e bărbat, nu se descurcă cu banii. Și tu ar trebui să ai grijă să mănânce, că știi cum sunt bărbații, dacă nu le dai să mănânce, ei nu mănâncă.
Niște handicapați.
Niște retarzi.
Niște pierde-vară.
Icoana băiatului mamei s-a crăpat pe mijloc.
Nu are serviciu băiatul și dacă totuși are unul, nu are serviciul pe care l-ar vrea mama. Nu are casă băiatul și dacă totuși are, nu stă în locul în care mama ar vrea să stea. Nu are gusturi la femei băiatul. Și dacă totuși găsește o femeie de treabă, atunci e doar norocos și norocul lui va dispărea mâine-poimâine.
Bietul băiat. Niciodată expulzat total din burta mamei, o sarcină extrauterină care continuă să se bălăngăne între picioare, încurcând părintele la mers.
-Dar doamnă, fiul dumneavoastră știe să-și ia pastilele, e isteț.
-E isteț pe dracu, ascultă-mă pe mine, nu se descurcă deloc. Îți zic, nu am încredere să îl las să facă nimic. Nu seamănă cu mine. Cu taică-su e leit. Împiedicat, capul în nori. Dacă nu aș fi eu, i-ar fi mâncat pe amândoi șobolanii.
Cândva un brav spermatozoid a reușit să fecundeze un dârz ovul. Să dea Dumnezeu să fie sănătos, atât îmi doresc, și-a spus tânăra mamă. Apoi, încet-încet, pe lista de rugăminți adresate lu Ăl de Sus au intrat: să fie cuminte, frumos, deștept, calm, ascultător, descurcăreț, să aducă note bune, să facă bani mulți, să fie mereu disponibil, să nu bea, să nu se drogheze, să nu aducă femei acasă, să găsească una cu bani, să nu semene cu tac`su, să nu voteze cu Nicușor Dan, să nu dea banii pe prostii.
Dezamăgirile se divizează ca o celulă isterică de cancer și mama spune: cine m-a blestemat pe mine să am un copil ca tine?
Mama.
Își iubește băiatul, e lumina ochilor ei, bucuria mușchilor ei faciali, șlagărul care îi gâdilă urechile. Doar că nu îl respectă.
Și nu crede că poate să facă nimic. Nici măcar să își ia pastilele.
Cu picioarele rupte de tiranica iubire maternă, băiatul își ia locul pe trotuar, alături de ceilalți mutilați care așteaptă cu mâna întinsă să primească niscaiva iubire.
-Suntem șapte frați acasă și niciunul dintre noi nu semănăm cu mama. Dați-ne și nouă un picuț de lăv!”

 

Dincolo de faptul ca articolul este scris cu un umor englezesc pe care romanii, popor latin cu sangele fierbinte, il gusta prea putin, el surprinde o dinamica des intalnita : mama iubitoare care nu isi invata copilul sa devina independent si il handicapeaza; ea uita ca acest copil este o oglinda a ei , este rezultatul actiunilor ei de zi cu zi, daca nu il respecta pe el, e ca si cum se scuipa singura in fata.

Nu stiu daca mamele de baieti sunt mai protectoare decat mamele de fete. Nu stiu nici cum se descurca mamele care au si fata, si baiat. Nu stiu, adica nu am citit vreun studiu cu acest subiect, nu am imaginea de ansamblu. Ceea ce stiu este ca cea mai buna treaba pe care o poate face o mama pentru copilul ei,  fie el fata sau baiat, este sa il ajute sa devina independent. Nu este ca si cum, o data ce se descurca singur, isi va arunca mama ca pe o masea stricata, de prezenta si iubirea ei va avea nevoie mereu!

 

sursa foto: http://www.rogoblen.ro

 

Ce poate face copilul pe categorii de varsta

Lista de mai jos cu lucrurile pe care le poate face un copil in functie de varsta nu trebuie luata ca litera de lege, ci ca un indrumar orientativ. Sunt copii care  rezolva cateva probe cu 2-3 ani mai devreme , sau cu 2-3 mai tarziu, veti lua in calcul si contextul familial- daca merge sau nu in colectivitate, daca are sau nu frati mai mari, sau, de ce nu, daca cineva i-a aratat si i-a cerut vreodata sa faca acel lucru.

In cazul in care, desi ii aratati si explicati, vedeti ca are o dificultate la mai mult de doua probe, puteti cere o evaluare psihologica si una neurologica.

copil da cu aspiratorul

La 2-3 ani

Strange jucarii

Pune carti pe raft

Pune haine murdare in cos

Arunca gunoiul

Impatureste servetele

Pune/strange masa

Aduce scutece

Sta intr-un picior

Compara doua marimi

Grupeaza imagini in notiuni generale (flori, animale)

Explica o actiune simpla (ce faci cand ti-e foame?)

Se dezbraca singur

Mananca corect singur

Se joaca mai mult singur

 

La 4-5 ani

Strange patul

Sterge murdaria

Sterge praful

Uda plantele

Hraneste animalul de companie

Sorteaza tacamurile

Pliaza un servetel pe diagonala dupa demonstratie

Sare intr-un picior

Efectueaza corect miscari la comanda (duce mana dreapta la ochiul stang)

Identifica pozitiile spatiale (sus, jos, fata, spate)

Deosebeste doua momente ale zilei (dimineata, seara)

Grupeaza imagini in raport cu 4-5 notiuni generale (animale, flori, pasari, imbracaminte, mobila)

La  6-7 ani

Da cu matura

Sorteaza sosete

Curata cartofi

Inlocuieste prosoape/hartie igienica

Prepara piureuri

Indica si numeste 6-7 culori

La 8-9 ani

Spala vase

Spala podeaua

Pune rufe la spalat/uscat

Strange haine

Pune alimente in frigider

Prepara supe, gustari, salate, omleta

La 10-11 ani

Curata baia

Schimba becuri

Calca rufe

Coase nasturi

Spala geamuri

Schimba lenjeria de pat

Peste 12 ani

Face cumparaturi

Da cu aspiratorul

Pregateste cina

Raparatii simple

Plateste facturi

Rezervari hotel/restaurant

 

sursa foto:www.centruldeparenting.ro

 

Caracter vs temperament- ce educi ?

Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii. Hipocrate imparte temperamentele in 4 clase: coleric, sangvinic, melancolic si flegmatic. Pe coleric il recunosti dupa izbucnirile sale de manie, necontrolate, jignitoare; odata ce s-a racorit, se intoarce cu 180 de grade de zici ca nici n-a fost.Sangvinicul este vioi, mobil, flexibil.Melancolicul este trist, deprimat, are o fire inchisa. Flegmaticul este echilibrat, lucid, rece.

Temperamentul este innascut, el poate fi usor modelat de caracter, dar asta la un adult.Sa-i ceri unui copil zvapaiat – adica energic- sa stea locului, ca asa e bine si frumos si civilizat inseamna sa ii ceri sa fie altcineva. E un abuz. Ca si cum te-ar pune cineva sa dormi cu sila cand tie nu ti-e somn.

Copiii hiperkinetici pot fi copii supradotati, este nevoie ca adultii sa ii ajute sa isi descopere acel talent special in loc sa le puna diagnosticul de ADHD. Iar extra energia canalizata in diverse activitati fizice, le va crea o baza pentru activitati sportive ulterior, in viata de adult. Se intampla frecvent ca cei mici sa isi poata concentra mai usor atentia in timp ce fac o alta activitate- dau din picior, coloreaza, topaie. Exista o explicatie: un sistem de control permite creierului sa fie atent la cel mai important stimul la un moment dat: daca ii ceri unui copil energic sa te asculte cu mainile la spate isi va mobiliza toate resursele sa isi tina mainile la spate  si nu va mai auzi si ce ii spui.

Pe de alta parte, un copil linistit devine o provocare pentru parinti in masura in care, nepretinzand atentie, acestia isi vad de treburile care sunt mai stringente si nu mai apuca sa il stimuleze suficient pentru o dezvoltare armonioasa.

Caracterul este latura relational-valorica a personalitatii. Nu  este innascut, se defineste prin valorile dupa care se calauzeste individul, este o instanta de control a temperamentului.  In popor, cand spui ca un om are caracter , te referi de regula la faptul ca este un om integru, in care poti avea incredere. Caracterul se refera si la bune maniere -formule de politete, salut- dar si la onestitate, punctualitate, capacitatea de organizare, abilitati de relationare.

9-months-223

Si pentru ca a venit vorba de abilitatile de relationare, ele se invata, da. Doar ca nu asa de repede cum si-ar dori parintii. Un anumit tip de neuroni- neuronii oglinda-  responsabili cu empatia, se dezvolta in proportie de 80% in jurul varstei de 4 ani. Pana atunci astia micii se tot bat pe jucarii in parc. Si pe tine, parintele, te tot trec transpiratiile ca nu se poarta civilizat. E si mai rau daca percepe vreo concurenta in zona: cand un copil merge in vizita la altul de acelasi sex , e foarte posibil sa iasa cu jumuleala zdravana daca cel vizitat are mai putin de 3 ani.

In concluzie: asigura-te ca educi elemente ale caracterului si ca te inarmezi cu suficienta rabdare pana cand apuci sa vezi roadele muncii tale!

 

sursa foto: http://www.opiniatimisoarei.ro

Nu-l mai lua in brate, ca se invata!

 Este un sfat din batrani –adica de la babele din neam, atotcunoscatoare- sa nu iei copilul in brate, ca se invata. Intru respectarea acestui edict in termeni moderni, aud despre un tata ca sta langa copil cu castile pe urechi , in timp ce asta micu’plange pana la epuizare. Ca sa se invete sa adoarma neleganat, dar nu singur.

Acum nu e nevoie sa fii doctor in psihologie, ci doar sa ai o inteligenta emotionala dezvoltata la parametri normali ca sa simti nevoia bebelusului de mangaiere si alinare. E adevarat ca tu, adult responsabil,nu vei putea fi acolo de fiecare data sa il alini, dar sa refuzi atentia acum pentru ca nu i-o vei putea oferi candva in viitor e un fel de drob de sare.

bebelus leganat

Niels P . Rygaard, un psiholog danez care a lucrat peste 25 de ani intr-o casa de copii, in cartea sa „Tulburarile severe de atasament in copilarie” descrie importanta stimularii tactile (atingere) si vestibulare ( leganat) in dezvoltarea armonioasa a atasamentului.

„La copil lipsa stimularii( mai ales prin contact fizic si miscarea corpului, cum ar fi leganatul in patut) provoaca depresie. Un simptom al acesteia este tonusul muscular scazut.

Atunci cand bebelusul nu a fost leganat sau atins suficient, nivelul general de activitate a creierului scade. Ritmuri precum ritmul cardiac, respiratia, reglarea temperaturii corpului , atentia, relaxarea profunda si somnul versus starea de atentie sporita, digestia nu se vor stabiliza in timp daca bebelusul este insuficient stimulat.

Atingerea si stimularea vestibulara ( receptorii de echilibru din urechea interna prin leganat) faciliteaza secretia hormonilor de crestere. Nanismul psihosocial poate fi un alt simptom (circumferinta mica a capului, o incetinire a ritmului de crestere).

Lipsa stimularii fizice timpurii si experientele de despartire pot duce la o functie imuna incorecta. Simptomul principal ar fi acela ca bebelusul si copilul mic sunt predispusi la boli de orice fel ( o productie si o diferentiere scazuta a celulelor T).”

Este prea mult ca un bebelus sa fie privat de prezenta mamei sale timp de 14 zile consecutive in primul an de viata. Viitorii adulti sunt pasibili de a dezvolta tulburari de atasament manifestate prin comportamente antisociale, cu determinare in copilaria mica.

„Una dintre cauzele comportamentului social dezorganizat este lipsa unei ingrijiri continue si empatice la varste mici, a hranirii si a stimularii de catre unul sau doi adulti pana la varsta de doi ani.

Pietrele de temelie pentru capacitatile emotionale si sociale trebuie asezate inainte de varsta de doi ani. Daca acest lucru nu se intampla, exista posibilitatea ca dezvoltarea sa fie intarziata, intarziere ce nu se reflecta si in alte arii ale dezvoltarii, precum dezvoltarea motorie sau a capacitatilor intelectuale.In cea mai rea situatie- cea a psihopatului inteligent- acesta poate deveni broker sau medic de succes, dar este foarte probabil ca va ruina multe companii sau va gresi profesional fara a fi afectat in vreun fel de acest lucru.

Cauzele apar mult mai devreme decat simptomele privarii de contact.

E posibil sa incerci sa inveti un copil de 5 ani notiuni de comportament social folosind metode aplicabile copiilor de 5 ani, ca de exemplu apel la constiinta sau persuasiune, insa acest copil nu are, din punct de vedere emotional, mai mult de 1 an si, prin urmare, va raspunde negativ sau nu va raspunde deloc eforturilor tale. El nu intelege continutul comunicarii. Pentru a-si dezvolta abilitati sociale complexe, copilul are nevoie de o baza solida in primii ani ai dezvoltarii sale.

Prin abilitati sociale intelegem calitati precum empatia, rabdarea,curiozitatea, relatii de prietenie si intimitate, tolerarea frustrarii.”

Cunosc persoane adulte care au fost lasate sa planga in patut in copilarie pentru simplul motiv ca mama trebuia sa se ocupe si de treburile casei, persoane cu un comportament social mai mult decat adecvat. Cartea lui Niels P. Rygaard se refera la acele tulburari severe care se dezvolta la copii institutionalizati prin lipsa cronica a contactului. Cu toate acestea, legatura dintre atingere/leganat si bazele atasamentului ramane valabila, iar indemnul meu este sa va luati copiii in brate si sa ii alinati atunci cand puteti face asta.

sursa foto: http://www.bebelu.ro

 

Toate motivele gresite

Intrebarea este ce ii mana pe oameni in lupta, care este „de ce”-ul lor.

motivatie 1

La un moment dat o persoana care nu avea nevoie de nimic visa sa vanda o casa- mostenire. Vedeam cum i se lumineaza chipul cand isi imagina ziua in care vanzarea va fi fost facuta si va avea banii in mana. M-am mirat si am intrebat: „Ce vreti sa faceti cu banii?”. „Ei, stai sa o vand mai intai”. „Bine- insist eu- dar ce vreti sa faceti cu banii?” . Stiam ca nu calatoreste, nu cumpara bunuri, casa este aranjata, la restaurante nu iese. „Mostenire la nepoate” vine raspunsul final si plauzibil. Chipul i se luminase la gandul banilor ca al unei pisici la oala cu smantana, ca si cum abia astepta o placere personala demult amanata. Cred ca simplul fapt de a avea mai multi bani de administrat era o bucurie in sine.

Cum isi aleg adolescentii drumul profesional in viata?

In urma cu 20 de ani noi alegeam in functie de meseriile care sunt mai bine platite, eventual prin alte tari mai civilizate, voiam sa ne construim un viitor. Sau ca asa visau parintii, sa ne faca doctori ori avocati. Recunosc ca eu m-am gandit la ce facultate as putea intra cu materiile care imi plac, rationamentul nu a mers mai departe, de-a lungul vietii, daca mi-ar aduce satisfactii profesarea acelei meserii 5 zile pe saptamana, 8 ore pe zi. Prin anul 3 sau 4 de facultate intelesesem deja greseala facuta. Atunci s-a intamplat sa vina la caminul Medicinei doua fete care visau sa ajunga si ele mediciniste. Tot ce voiau sa vada erau conditiile de camin si sa puna intrebari privitoare la disectii, e adevarat ca sunt pe cadavre? Si nu ni se face rau? Cum sa le spunem noi ca disectiile sunt vreo 3 semestre si meseria trebuie sa o practice pana la pensie, intr-un sistem din cauza caruia oamenii ies in strada sau se refugiaza printre straini?

Ieri ascult o poveste a unei fete de clasa a 11 a, iubitoare de limbi straine. Atat de iubitoare incat merge kilometri intregi pentru pregatire, in orice conditii meteo, precum Ana lui Manole.

motivatie 2

Ea isi doreste sa faca Facultatea de Limbi Straine si sa castige si bani, infiintand o scoala privata.Parintii cred ca banii se castiga mai bine ca avocat si o sfatuiesc pentru Drept. Ea, ca o fata ascultatoare ce este, nu are curaj sau energie sa insiste cu visul ei. Ascultand povestea, simt un impuls sa pun mana pe telefon si sa incep o tirada catre mama. Cum sa nu sustii visul copilului tau? Macar are unul, a descoperit deja ce ii place!! Sunt atatia adulti blocati in faza de descoperire a vocatiei. Iti poti imagina ce chin pe omul ala sa mearga cu scarba zi de zi la un serviciu? De aici vine si termenul scarbiciu, cei doi termeni au mers mana in mana pana au fuzionat.

Am convingerea ca diferenta e colosala atunci cand faci ceva ca trebuie, pentru bani, pentru a nu dezamagi asteptarile cuiva drag  si atunci cand faci de placere, pentru ca simti o implinire , un sens in viata si te miri ca a mai trecut o luna si a venit din nou ziua de salariu.

Cum decid femeile sa devina mame?

A avea un copil este in primul rand o decizie personala, apoi una de cuplu. Insa este influentata (pardon, bruiata) de o multime de factori exteriori: avem casa sau stam cu chirie, prietenii nostri deja au un copil, este deja timpul (varsta)- daca nu il fac acum, s-ar putea sa nu mai pot mai tarziu si apoi sa regret, nu imi pot incetini acum ascensiunea profesionala, rudele fac presiuni.

Femeile ar trebui sa devina mame atunci cand simt acest lucru. Cand se emotioneaza si plang la filme cu bebelusi sau se pozeaza cu copiii altora in brate, apoi posteaza pe Facebook sa citeasca comentariile cu „ce bine iti sta”, cand se trezesc din reverie in dreptul unui magazin cu articole de bebelusi si viseaza cu ochii deschisi in ce fel s-ar plimba in parc cu copilul in port bebe.

Un copil dorit cu inima va fi mai cald, mai bland, mai iubitor, mai linistit. Cei din jurul lui se vor simti mai bine in preajma-i si nici nu vor sti de ce.

In oricare rol ai fi, de mama sau profesionist, alegerile facute cu inima, de placere, se simt  si au menirea sa te implineasca. Incurajez pe toata lumea, de la mic la mare, sa identifice ce este acel lucru care ii face placere si sa mearga pana in panzele albe pentru visul lui. O lume cu indivizi care fac lucrurile de placere este mai frumoasa, mai armonioasa, mai roditoare.

Si pentru ca am zis „de la mic la mare”- parinti, nu va impliniti visurile prin intermediul copilului, lasati-i libertatea de alegere!

surse foto: http://www.modelworkout.nl

http://www.lifecoachphil.com