Suportul de grup pentru persoane supraponderale( si nu numai)

Incepand din 22 septembrie, in cadrul Asociatiei Supra (www.asociatia-supra.ro) voi porni un grup de suport pentru persoane supraponderale. Intalnirile vor fi saptamanale, in fiecare joi , in intervalul 18-19.30, in Bucuresti, vis-a-vis de Plaza Mall Drumul Taberei.

Intrarea si iesirea sunt libere, fiecare participa dupa cum simte nevoia, iar costul unei sedinte este de 45 de lei.

De ce un grup de suport? Consider ca in acest moment sunt destule informatii disponibile despre  CE ar trebui sa faci , insa totusi ceva nu functioeaza pana la capat. Cred ca energia grupului si acceptarea pe care le vei gasi aici ar putea fi  un ultim ingredient care sa te impinga mai departe.

img-20160916-wa0002

Vorbind despre acceptare, sunt binevenite si persoanele care nu vor sa faca ceva in directia slabirii in acest moment al vietii lor, insa se confrunta cu discriminare si sfaturi din partea celorlalti, iar pentru asta se simt furioase. De asemenea, sunt binevenite persoanele care , conform normelor medicale si parerilor celorlalti , sunt normoponderale, insa ele sunt nemultumite de aspectul lor.

Ce vom face?

-vom asculta cu atentie povestea fiecaruia si ce nevoi are

-vom explora cauzele emotionale ale surplusului de greutate

– vom cauta impreuna modalitati alternative , usor aplicabile

-vom dezbate studii stiintifice, ce e mit si ce este realitate

-vom accepta in mod practic ca fiecare este diferit

Ce nu vom face?

-nu vom da sfaturi

-nu vom judeca

Pentru inscriere, intra pe linkul de mai jos:

http://www.asociatia-supra.ro/grupul-de-suport-supra

 

 

 

O mama de doi se mobilizeaza sa slabeasca- interviu

La pachet cu bucuria de a fi mama vine si frustrarea de a nu mai avea timp pentru tine. Dupa 6 ani de mamiceala si 2 copii, Elena a reusit sa se mobilizeze si sa faca ceva pentru ea.

mother and children

1.Stiu ca ai avut peste 80 de kg. Care crezi ca au fost factorii cei mai importanti care au concurat impotriva vointei tale, astfel incat sa mananci peste necesitati?

Cred ca neconstientizarea efectiva a cantitatii.Adica mancam fara sa ma gandesc ca e prea mult, sau ca e hipercaloric. Mancam ca intr-un automatism.Plus statul acasa. Plus depresia de dupa nastere, care ma facea sa fiu foarte neinteresata de lucrurile din jur.

2. Ai inceput sa te ingrasi dupa ce ai nascut primul copil?

In timpul sarcinii.

3.Si apoi ai continuat dupa ce ai nascut sau ai ramas cu greutatea de la nastere, pe care nu ai mai putut sa o dai jos?

Am continuat sa pun kilograme. Mancam multe dulciuri.Cred ca de stres.Dupa nasterea primului copil am fost foarte hormonala.

4.Cate kg aveai la o luna de la nastere si cate la un an?

In jur de 70 la nastere si 80 la un an :).

5.Si maximul?

83 la 5 ani.

6.Inainte de a fi insarcinata, ai mai avut istoric de luat in greutate?

Da, dar doar cateva kg in plus, pe care le dadeam jos ulterior. Mi-am schimbat si stilul de viata, de la multa miscare, la stat acasa, fara preocupare si fara activitate.

7.Aveai o munca ce implica miscare?

Nu neaparat, dar ma mobilizam sa merg mult pe jos. In facultate alergam tot centrul pe jos.

8.Care era greutatea ta in copilarie?

Putin peste medie, cu 4-5 kg in plus.

9.Care a fost momentul in care ai constientizat ca trebuie sa faci ceva?

Cand am terminat cu alaptatul celui de-al doilea copil.

10.Te-ai gandit cumva si in timpul cat erau ei mici ca vei face ceva  dupa ce termini cu bebeliceala? Ca o parte a reluarii „vietii normale” inseamna si o greutate mai mica?

Da!

11.Dar totusi au fost cativa ani de compromis.Cum ai rezistat? De unde iti luai energia pentru activitatile zilnice si, mai ales, pentru speranta?

Din pauzele de la copii, cand ramaneau cu buni si ieseam din casa. :)) Ti-am zis eu ca eram hormonala – ma sufoca statul in casa/parc.

12.Momentul de constientizare a fost si momentul in care ai inceput sa faci ceva efectiv sau ai mai amanat?

Cand am constientizat, am si actionat imediat, si asta m-a incurajat.

13. Cat a durat cu totul pana ai ajuns la greutatea ta dinainte de sarcina? Cat a durat de ai avut kg in plus si cat procesul de slabire?

In 6 ani am tot pus, un an a durat sa slabesc.

14. Ce ai facut efectiv pentru a slabi?

Abonament la sala si dieta. Si ma uitam la o emisiune care pentru mine era motivationala: „Extreme weight loss”, oameni care prin miscare si dieta, cu ajutorul unui specialistst, slabeau intr-un an cateva zeci bune de kg.

15. Ce fel de dieta si cum ai perceput-o? A fost greu/usor?

O dieta conceputa de mine pe baza sfaturilor pe care le primeau si oamenii din emisiune, si anume ceva ce as putea sa SUSTIN PENTRU TOT RESTUL VIETII, NU UN HEIRUP GEN DIETA CU CIORBA DE VARZA. Am micsorat portiile si am aruncat dulciurile din casa. De atunci nu mai tin dulciuri in casa, le-am inlocuit cu fructe. Nu mai mananc grasimi. Am inlocuit carnea de porc cu peste si snacksurile cu nuts. In rest mananc orice, dar in cantitati mai mici. Am bratara fitness astfel incat sa pot vedea cate calorii ard, in zilele cu efort mare imi permit o inghetata de ciocolata. :))

Nu a fost greu.

16. Daca ar trebui sa oferi o recomandare persoanelor care acum trec prin aceeasi situatie, care ar fi ea?

Sa-si concentreze atentia si asupra lor, asupra a ceea ce simt si a ceea ce sunt. Si odata intrati in procesul asta, sa nu renunte.Rezultatele vor veni. Sa se documenteze temeinic, nu sa urmeze diete gata facute, sa citeasca despre nutritie si sport si sa aleaga doar ce li se potriveste pe termen lung.

 

sursa foto: http://www.pixabay.com

 

De la 161 kg la 76, deci se poate (interviu)

1.Care crezi ca au fost factorii cei mai importanti care au concurat impotriva ta ( a vointei tale) astfel incat sa mananci mai mult decat aveai nevoie?

-Am mancat intr-adevar mai mult decat aveam nevoie si principalul factor a fost lipsa de educatie in domeniul nutritional, alimentar, nu am stiut CAT trebuie sa manace un om normal, la mine in familie se manca mult, nu am stiut CE trebuie sa manance un om normal, nu am stiut ca trebuie sa imi ALOC TIMP pentru chestia asta. De la inceput parintii mei m-au hranit intr-un mod gresit si am inceput sa iau proportii de mic- la 12 ani eu eram deja gras. Pe la 18, 19 ani, cand am devenit independent, am continuat la fel  din obisnuinta, lipsa de preocupare, pe scurt LIPSA DE EDUCATIE. Educatia este cea care iti spune ca traim in vremuri moderne, nu sunt taranul de acum 100 de ani care lucra campul cu plugul facand munca fizica si in concluzie nu trebuie sa mananc 4000 de kcalorii pe zi.

Am observat ca persoanele care sunt in mod natural slabe,mananca putin.Lucrurile pe care eu le citesc in carti, asemenea persoane le spun intr-un fel care arata ca pentru ele au fost transmise prin generatii, din gura-n gura.S-au creat cunostintele empiric, nu stiintific.

Un alt factor a fost nevoia de a avea energie pentru performanta intelectuala, nevoia de a face ceva in viata. Dulciurile ma ajutau sa am mai multa energie. Medicamentele pe care ulterior le-am luat pentru tulburarea de atentie au inlaturat nevoia de dulciuri.

Un alt treilea factor a fost tulburarile emotionale, nu stiam cum sa imi traiesc viata si atunci imi tratam anumite emotii prin mancare. Mancarea are multe efecte, poate sa ne faca sa fim euforici, ne poate linisti cand suntem agitati. In zilele de acum imi gasesc alte preocupari din care sa obtin placere, cum ar fi un curs de improvizatie, ma duc la film/ teatru, ma intalnesc cu o prietena.

Un al 4 lea factor ar fi cercul vicios nenorocit in care am intrat din cauza acestor lucruri.Eu am ajuns sa am 161 kg, greutate la care faci apnee de somn- pentru ca nu ma odihneam ma trezeam simtindu-ma ingrozitor si pentru a ma simti mai bine mancam dulciuri si beam cafea. Apoi ma simteam foarte complexat fata de altii, nu aveam prietena, sexualitatea era inexistenta , lucruri care ma faceau sa ma simt rau si iarasi sa bag mancare.

2.Inteleg ca toata viata ta a fost un cerc vicios si nu a existat un moment declansator  ?

Da. Prima data cand am constientizat ca sunt gras a fost la 12 ani, cand mi-au spus ai mei ca sunt gras si au inceput regimurile. Dar regimul nu are efect fara rezolvarea problemelor de fond pe care tocmai le-am enumerat.

Pe la 20 si ceva de ani aveam peste 100 de kg, am slabit la un moment dat la 85 cu un regim slab in carohidrati, dar nici asta nu e o solutie pe termen lung. Apoi am continuat sa iau pana la 161 de kg, cand ma simteam groaznic, desi regimuri tineam in continuu, niciodata nu am renuntat la ideea de a slabi.

3.Care a fost momentul de cotitura si ce a dat rezultate?

Am inceput sa ma educ cu ajutorul cartilor si am facut psihoterapie timp de 3 ani cu un psihoterapeut foarte bun, asa incat am reusit sa schimb cursul razboiului.Am slabit pana la 135 de kg si ma mentineam.Acum aproximativ un an mi-am facut operatie de micsorare a stomacului si a urmat o perioada foarte grea in care am suferit foarte mult pentru ca eram mereu in hipoglicemii. Nu a fost doar operatia cea care m-a slabit, ci si faptul ca eu am facut efort, am pus maximum de presiune asupra organismului: am tinut o dieta mai severa decat imi cereau medicii, acceptand sa fiu ametit, acceptand sa sufar. Consider o minciunica sloganul “ slabeste fara infometare” . Ca sa slabesti trebuie sa fii in restrictie calorica, asta inseamna ca ti-e foame. Foamea inseamna suferinta.

Acum am 76 de kg, sunt aproape normoponderal  ( ar trebui sa am maximum 74).

extreme makeover

4.Au existat momente in care te-ai descurajat?

Da, au fost multe momente in care m-am descurajat. Am suferit si de depresie, am luat antidepresive, pe care le consider foarte bune. E adevarat ca au efecte secundare, dar macar iti arata cum este sa nu fii depresiv si daca vezi cum e sa nu fii depresiv macar o luna- doua, incepi sa tinzi spre starea aia si fara antidepresive.

Da, am fost si la psihiatru, unde mi-a fost greu sa ma autoconving sa merg pentru ca treaba asta poarta in societatea noastra o stigma.

Citind noaptea studii pe care uneori nu le intelegeam si tot documentandu-ma, am inteles ca problema slabitului este una foarte complexa, careia nimeni nu i-a dat de cap inca, dar am mai inteles in acelasi timp ca exista speranta, poate urmatorul studiu ma va invata.

La psihiatru am mers pentru ca am inteles ca exista “ binge eating” (mancatul in exces ca urmare a unor stimuli emotionali), care se poate trata. Psihiatrul mi-a dat un dopaminergic dimineata si un antiepileptic seara. Acum continuu , cu aprobarea medicului, sa iau dopaminergicul cu o luna inainte de Paste si Craciun, astfel incat, atunci cand zboara prin fata mea sarmalele, eu am o vointa mult crescuta.Sarbatoresc si cu mancare, dar nu mai fac excese.

Slabitul este o treaba foarte complicata si trebuie sa folosim toate mijloacele care ne stau la dispozitie, sau macar sa le incercam.Evident, as putea sa trec sarbatorile si fara Bupropion si fara sa ma ingras, dar e bine sa stiu ca exista si il pot folosi atunci cand simt nevoia.

  1. Ai putea spune despre cei care au fost grasi o buna perioada din viata si au slabit ca sunt “ grasi in remisie”, la fel cum stau lucrurile pentru alcoolici sau fumatori?

Da, cred ca este foarte adevarat. Instictul de a manca prea mult ca raspuns la anumiti stimuli inca exista in mine, exista amintirea unor euforii date de mancare.Pe masura ce invat noi modalitati de a-mi crea o stare de bine, cum ar fi cumparatul unei haine intr-un mod care imi face placere, putin sport intr-un mod care sa imi faca placere, chiar si iesitul la restaurant pentru experienta, nu pentru mancare, creierul se obisnuieste cu acestea si riscul se diminueaza.

Medicul meu mi-a spus ca 20% din cei care se opereaza de stomac se ingrasa inapoi.

6.De unde ti-ai luat energia pentru lupta pe care dus-o?

Este o intrebare grea, pentru ca trebuie sa recunosc deschis ca nu stiu.Pur si simplu detin trasatura asta de caracter de a nu renunta niciodata. Chiar daca intr-o anumita perioada nu pot sa fac ceva, nu renunt.Ce-as fi putut sa fac?  Tatal meu mi-a spus sa ma gandesc cum ar fi sa am 60 de ani , sa fiu la fel de gras ca acum si sa ma intreb cum ar fi fost daca as fi facut operatia.

Energia mi-am luat-o din psihoterapie, din reusitele partiale, din faptul ca i-am vazut pe altii care au reusit.

Am invatat sa traiesc viata asta cu bucurie si atunci cand iti place viata, automat ai si energie pentru a face ceva mai greu cum este slabitul. Si slabitul este intr-adevar foarte greu de facut cand ai mai mult de slabit.

  1. Ce ai recomanda persoanelor care vor si ele sa se apuce de slabit?

-Se poate,nu renuntati niciodata, folositi toate mijloacele care va stau la dispozitie, de la nutritionist, la sport, la studiu, la psihoterapie, operatii. Inamicul poate fi combatut, dar printr-o combinatie de tehnici, folositi tot ceea ce este validat stiintific.

 

sursa foto: http://www.sidereel.com

 

 

 

Gandesc supraponderalii diferit fata de normoponderali?-Concluziile studiului comparativ realizat pe 78 de subiecti

Pornind de la intrebarea „de ce supraponderalii, atunci cand pierd in greutate, nu isi pot mentine noua greutate pe termen lung?”, am defalcat-o in alte intrebari mai mici, la care se putea raspunde utilizand anumite teste.

Intrebarile care isi puteau gasi raspuns concret au fost:  Sa fie obezitatea un simptom al credintelor irationale despre mancare?Supraponderalii au credinte irationale referitoare doar la mancare sau au si credinte irationale generale intr-o masura mai mare fata de normoponderali?

concluzii studiu licenta

Concluziile studiului au fost urmatoarele:

  • Supraponderalii au inregistrat un scor EAT (Testul atitudinilor in ceea ce priveste mancarea) mai mare comparativ cu grupul de control
  • Respondenții cu variația greutații la varsta adulta > 20% (G max/G min > 120%) ȋnregistrează cele mai mari IMC-uri
  • Persoanele cu IMC > 26 sunt ȋn mai mare măsură ȋngrozite de a fi supraponderale față de cele cu IMC < 24
  • Supraponderalii sunt conștienti ȋn măsură mai mare de conținutul caloric al mȃncării față de normoponderali
  • Normoponderalii sunt preocupați ȋn măsură mai mare de dorința de a fi slabi, față de supraponderali
  • Supraponderalii se gȃndesc ȋn mai mare măsură că ard calorii atunci cȃnd fac sport comparativ cu normoponderalii
  • Supraponderalii se simt ȋn mai mare măsură conștienți de grăsimea de pe corp față de normoponderali
  • Persoanele cu IMC > 26 au ȋnregistrat scoruri mai mari la itemii care măsoară credințele iraționale față de mȃncare comparativ cu subiecții cu IMC < 24 in cadrul IFBS (Testul de credinte irationale despre mancare)
  • Subiecții cu IMC >26 au ȋnregistrat scoruri similare cu subiecții cu IMC< 24 la itemii care măsoară credintele raționale față de mȃncare in cadrul IFBS
  • Scorul mediu/median pentru subscala raționalitate ȋn cadrul testului de credințe și atitudini generale (GABS) este mai mare la normoponderali decat la supraponderali.
  • In cazul subscalelor pentru iraționalitate, la 5 din 6 scorurile medii și mediane ale supraponderalilor sunt mai mari decat cele ale normoponderalilor.

IMC este indicele de masa corporala si se calculeaza ca raport intre greutate si patratul inaltimii.

Interpretarea psihologica a rezultatelor

Surpraponderalii stiu cate calorii are mancarea pe care o mananca, totusi simplul fapt de a sti ce ar trebui sa mananci nu asigura o dieta sanatoasa sau o greutate normala. Aici ar trebui sa intre in discutie automatismul comportamentului alimentar.

Subscalele pentru irationlitate „nevoia de confort”si „evaluarea globala a propriei valori”sunt cele in care supraponderalii inregistreaza cele mai mari diferente fata de normoponderali. Studiul de fata nu ne spune daca exista o legatura de cauzalitate intre greutatea corporala si ceea ce masoara respectivele subscale, insa se poate incerca modificarea lor in cadrul psihoterapiei pentru a vedea daca exista si modificari consecutive ale greutatii.

Ceea ce este interesant si contraintuitiv este faptul ca la subscala pentru rationalitate din testul „Credinte irationale despre mancare” supraponderalii au inregistrat scoruri similare cu normoponderalii, insa la subscala pentru rationalitate din  testul „Credinte si atitudini generale” supraponderalii au scoruri mai mici fata de normoponderali. Cu alte cuvinte, supraponderalii sunt mai rationali in ceea ce priveste mancarea fata de alte aspecte ale vietii!

 

sursa foto:www.descopera.ro

 

Mananca atunci cand ti-e foame!Restrictia produce mai multa acumulare

Imi amintesc cum, in facultate, faceam cate o lista lunga de lucruri pe care voiam sa mi le cumpar din bursa si pentru care nu ajungeau niciodata banii. Acum pot sa le cumpar oricand, insa o fac foarte rar. Cumpar lucruri la promotii, reduceri sau atunci cand imi plac si asta imi da o stare buna, salvandu-mi in acelasi timp bugetul.

Imi mai amintesc de un coleg de serviciu din primul an de munca, de Mos Nicolae. Primese un pulovar si era total nemultumit. Eu nu ii intelegeam nemultumirea: dar ce ai fi vrut? Raspunsul  a fost „muuuult mai muuult, la ce foame am in mine”.

Am observat acest tipar : cei care nu au sunt atat de infometati incat cu ocazia unei sarbatori isi doresc ceva foooaaarte consistent, parca ceva care sa le rezolve lipsurile pe jumatate de an. In lumea celor avuti este de bon ton sa isi ofere mai mult cadouri simbolice ( de bani mai multi sau mai putini, este irelevant).

Cu ocazia lansarii ultimei carti, Dr.Mihaela Bilic facea o comparatie intre prea plinul din lumea materiala si felul in care functioneaza o restrictie data de diete: ce faci cand iti da cineva un geamantan plin cu bani si iti spune sa iei cat poti, apoi sa pleci? Iei cat mai mult, nu-i asa? caci nu te vei mai intalni vreodata cu aceasta ocazie. Dar daca ai geamantanul la tine in sufragerie si, de cate ori iei, se reumple? Ce faci cand stii ca poti avea oricat, oricand? Te linistesti si consumi atat cat ai nevoie.

download (1)

Stii ce duce o camila in cocoasa? Grasime, nu apa! Apa o tine in stomac. Cocoasa este rezerva de grasime a camilei pentru saptamani in care nu va gasi mancare. Daca ai tinut macar o data o dieta in viata ta ( dieta de slabire) , poti sa te bazezi pe faptul ca organismul tau stie ce e aia o privatiune si o recunoaste ori de cate ori nu il hranesti la timp!

Daca folosesti sau ai auzit pe cineva folosind expresia „nu stiu de ce sunt gras, ca mananc doar o data pe zi”( de regula , seara), iti pot spune ca asa se ingrasa luptatorii de sumo, tinand post negru peste zi si mancand o masa hipercalorica seara.

In concluzie, daca vrei sa slabesti, apuca-te sa iti hranesti corpul.Si daca simti ca ai nevoie de mai multe informatii sau de sustinere in acest proces, ma poti contacta pentru sedinte individuale de psihonutritie.

 

sursa foto: http://www.descopera.ro

 

Supraponderalitate si anorexie, doua fatete, aceeasi tulburare

Citeam declaratia unei anorectice anonime : ” Doar un mic sfat-daca credeti ca cineva este supraponderal, tineti-o pentru voi.Poate nu ii afecteaza pe unii oameni, dar altii nu pot trece  peste asta, asa ca vedeti-va de treaba voastra!”. Declaratia se referea la faptul ca un supraponderal poate fi atat de afectat de vreo observatie mai dura a cuiva, incat sa devina anorectic.

download

Avand in vedere ca 76% din cazuri au debutul in intervalul 11-20 ani si intre 90 si 95% din pacienti sunt femei, ne putem gandi ca labilitatea emotionala a tinerelor la varsta pubertatii si a adolescentei joaca un rol important ca factor favorizant in debutul bolii.

Stim ca standardele sociale sunt si ele importante, dar sa aflam din cifre/studii cat de importante:

” Idealul de a avea un corp subtire este specific tarilor industrializate, in care exista mancare din abundenta, pe cand in tari sarace idealul de frumusete este altul. Astfel, in Mauritania, o tara din Africa, saraca, arida, inconjurata de desert, majoritatea oamenilor considera ca o femeie frumoasa este o femeie grasa. (Chivu, 2011) (…)

Cel putin in America, pentru care Shepphird (2010) precizeaza procentele, se pare ca in urma cu 20 de ani modelul feminin obisnuit cantarea cu 8% mai putin decat femeia obisnuita americana. Astazi modelul cantareste cu 23% mai putin decat femeia obisnuita si este mai slaba decat 98% dintre femeile americane. Se creeaza astfel o discrepanta intre idealul promovat in societate si posibilitatea oamenilor obisnuiti de a-l atinge, generand o imagine de sine proasta si insatisfactie fata de propriul corp( Shepphird,2010). (…)

Keel (2006) citeaza o cercetare care a analizat modul in care televiziunea afecteaza credintele, valorile si comportamentele fetelor din Fiji. Evaluarile s-au realizat la o luna dupa ce fetele au avut acces la televizor, iar evaluarile follow-up au fost realizate 3 ani mai tarziu pe un grup nou de fete. La inceputul studiului, credintele fetelor erau in acord cu valorile culturale din Fiji, iar acestea nu considerau ca e important sa ai un corp subtire, nu tineau dieta si raportau foarte putina nemultumire fata de corpul lor. Trei ani mai tarziu, noul grup de fete a raportat credinta ca succesul, sanatatea si independenta erau relationate cu  faptul de a fi gracil si isi doreau sa fie slabe. Varsaturile autoinduse pentru a controla greutatea au crescut de la 0% dintre fete la inceputul studiului la 11% dintre ele trei ani mai tarziu.”  – ” Anorexia nervoasa, Teorie,evaluare si tratament” – Violeta Enea, Ion Dafinoiu

In Romania anului 2014 avem, conform OMS, 57% supraponderali adulti (peste 18 ani), din care 62% barbati si 52% femei.

Supraponderalitatea si anorexia sunt extreme opuse ale tulburarii de alimentatie, grave prin consecintele lor.

 Obezitatea este asociata cu peste 30 de afectiuni, iar evidentele stiintifice au stabilit o relatie stransa intre cel putin 10 dintre acestea.

  • Diabet zaharat
  • Hipertensiune arteriala
  • Apnee de somn, hipoventilatie
  • Atac cerebral acut
  • Infarct miocardic acut
  • Afectiuni ginecologice
  • Cresterea incidentei cancerelor
  • Afectiuni degenerative articulare : osteoartroza, guta
  • Boli ale tractului digestiv: esofagita de reflux,litiaza biliara, steatoza hepatica
  • Afectiuni endocrine

Persoanele cu anorexie sufera de insomnie, ritm cardiac lent, tensiune arteriala scazuta, probleme de termoreglare, pierderea parului, amenoree la femei, tendinte puternice de asociere cu depresie  si tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva.

Ar fi frumos sa luam de la unii surplusul sa il dam celorlalti , dar nu merge asa.Cred ca cei care sufera de asemenea tulburari de alimentatie sunt norocosi prin prisma faptului ca primul efect-ingrasatul/slabitul masiv- este vizibil cu ochiul liber si familia, prietenii pot interveni rapid.Din pacate, interventia nu este usoara, cei in cauza fiind rezistenti la ajutorul oferit, deci este nevoie de mult tact pentru a trage un semnal de alarma care sa fie auzit.

 

sursa foto: http://www.curademiere.ro

 

 

4 reguli de aur pentru a manca sanatos

Ma bucur sa vad preocuparea tot mai mare pentru o hrana sanatoasa. Curente de tip vegan sau raw sau diete paleo sunt mai degraba stiluri de viata decat diete.

In acelasi timp inteleg si rezistenta unora in fata acestor tipuri de alimentatie. Daca nu ai o chemare intrinseca pentru mancare de capre (ierburi) si te saturi cu o friptura sanatoasa , fugi mancand pamantul! ( Si pamantul devine mai bun de mancat decat produsele lui!) Inteleg si subscriu. Citeam intr-o postare a unui antrenor de fitness dieta super-sanatoasa a fiicei sale de 1 an si 7 luni, care nu includea „suculet de morcovi”. Am crezut ca e vorba despre cel cumparat, dar nu, era vorba despre cel proaspat stors pe motiv ca ataca dintii sau gingiile. Pe alt blog ni se povestea cum nu e bun amestecul de suc de morcov si mar, ca nu se amesteca fructele si legumele.

Si toate lucrurile astea noi ne pot da senzatia ca totul a devenit extrem de complicat, timp in care lucrurile simple sunt uitate.

Vreau sa amintesc lucrurile simple. Simple, insa nu mereu usor de respectat.

IMG_4290

Regula nr 1: Mananca atunci cand ti-e foame

Suna atat de banal, incat imi vine sa rad de fiecare data. Adica da, normal, daca iti este foame, mananci. Ce fel de regula mai este si asta?

Pai este, pentru ca in copilarie trebuie sa mananci la ora de masa. Iti este foame sau nu, ia si mananca in semn de respect sau pentru ca adultii stiu ei mai bine ce nevoi ai. Devenit adult sari peste mese pentru ca ai de lucru, trebuie sa termini ceva urgent sau ai intalniri, sedinte si nu poti lipsi. De curand am luat pranzul cu un barbat aflat intr-o functie de conducere, slab si inalt. A cerut o farfurie ticsita cu carne si cartofi, din cate stiu o combinatie nerecomandata, si fara salata. Nu era nici foarte tanar, sa dai vina pe metabolism. In discutie povesteste despre cum nu intelege obiceiurile unor colegi din alta sucursala, care stau in sedinte cu orele si rontaie cativa biscuitei, caci el nu poate rezista. Mi-a fost clar ca este calibrat la nevoile propriului corp.

Sau poate vrei sa slabesti , ai hotarat ca nu mai mananci dupa ora 18, dar te culci la 24 si nu poti dormi de foame, asa ca dai iama in frigider. A doua zi dimineata nu mai iti este foame, te grabesti si deci sari peste micul dejun, care ar trebui sa iti dea energie si sa te faca sa functionezi optim.

Regula nr 2: Mananca ce vrei, nu ce crezi tu ca ar trebui

Stii ca trebuie sa mananci fara zahar, fara grasimi, fara carbohidrati, insa iti este pofta tocmai de asa ceva, cu atat mai mult cu cat este vorba de fructul oprit. Si incerci sa te convingi ca te-ai obisnuit cu iaurtul fara grasimi, ba chiar e un deliciu. Sa te pacalesti tu pe tine nu prea merge, este acolo un gardian care te anunta, fie ca alegi sa ii dai ascultare, fie ca nu.E acelasi lucru cu tehnica afirmatiilor pozitive : inchizi ochii, spui ca ai cate kilograme ai vrea sa ai si te vizualizezi la acea greutate ideala, iar ala mic si negru-subconstientul- rade de tine cu burta in sus, zicand : nu, nu ai. Daca vrei sa functioneze asta o poti formula ca pe o intentie: intentionez, vreau, am hotarat sa pierd in greutate si sa am atatea kilograme.

Regula nr 3: Savureaza fiecare inghititura

Savuratul  presupune o incetinire a ritmului. Daca inghiti aproape nemestecat impulsurile nervoase trimise de stomac cum ca te-ai saturat nu ajung destul de repede la creier, asa fel ca afli ca te-ai saturat cand este deja prea tarziu.

Inlatura sursele care te pot distrage precum televizorul, tableta, telefonul. Multitaskingul este fie o iluzie, fie extrem de consumator de energie.

Regula nr 4: Cand te simti satul, opreste-te din mancat

Pentru a simti exact momentul cand te-ai saturat, trebuie mai intai sa respecti regula nr 3.

Apoi fii atent sa nu termini tot din farfurie fiindca asa ai fost invatat sau pentru ca a fost prea scump felul respectiv si nu vrei sa-ti irosesti banii. Sau ca nu ai nici o caserola potrivita in care sa pastrezi resturile si e pacat sa arunci mancarea cand altii mor de foame.