Despre presiunea sociala-ai idee cat te influenteaza?

Cat din ceea ce faci este o alegere proprie si cat este ” pentru ca asa se face”? 

La pensiunea la care am fost in minivacanta de 1 decembrie era si un cuplu cu o fetita sub un an. Cum cuplul facea parte dintr-un grup mai mare, fetita era trecuta din brate in brate si ingrijita de mai multe doici. La un moment dat am luat-o si eu in brate din bratele unei asemenea prietene a familiei. Fiica-mea, venind langa mine, alinta si ea bebelusa. Eu o intreb daca ar trebui sa mai avem si noi una. Atunci prietena familiei o intreaba pe fiica-mea daca ar dori un fratior si ea ii raspunde ca are deja. Reactia mi s-a parut fabuloasa :

” Aaaa, ai un fratior, si este baiat! Nu mai, gata, ajunge, doi sunt de ajuns.” 

Am observat mai demult ca in Romania numarul maxim de copii acceptati in familiile cu un nivel educational de minimum 12 clase este de DOI. Sigur ca am intalnit personal si exceptii, dar acele mame considera ca au facut un efort.Ma distrez  sa presupun despre cei pe care ii vad in public cu cate trei copii ca nu sunt romani.

Am dreptate?  Cate familii de romani (care traiesc in Romania) cunosti sa aiba cel putin trei copii?

black-sheep

Si pentru ca subiectul nu este despre polemica ” statul nu acorda suficienta sustinere pentru cresterea copiilor” , ci despre presiunea/influenta  sociala, voi continua cu alte argumente, din alte sfere.

Prietenii mei care s-au apucat de alergat au remarcat ca este plin de alergatori in Herastrau, in timp ce, in urma cu 8 ani, daca treceai pe langa cineva care alerga, nu vorbea romaneste.Ma bucur ca oamenii s-au apucat sa faca miscare, dar nu pot sa nu ma intreb ce ii retinea in urma cu 10-15 ani.

Un alt exemplu care m-a marcat este felul in care erau invatate tinerele femei sa se raporteze la viata sexuala in urma cu mai bine de 100 de ani. Redau o parte a unei asemenea invataturi , despre care nu stiu cat este de autentica, insa inclin sa cred ca asa au stat lucrurile:

„Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie. Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. Sa te prefaci ca esti bolnava, somnolenta, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei in aceasta problema. Argumentele, certurile, mustruluielile si cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, daca sunt folosite seara tarziu, cam cu o ora inainte de momentul in care sotul ar putea incepe procesul de seductie. Sotiile istete sunt mereu in alerta, cautand noi si din ce in ce mai bune metode de a refuza si descuraja pornirile amoroase ale sotului. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.

Pana la a zecea aniversare, multe sotii au reusit sa incheie perioada de a purta in pantece copii si au atins cel mai inalt tel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu sotul lor. Dupa atat timp petrecut alaturi de sot, deja poate sa se bazeze pe dragostea copiilor si pe presiunile sociale pentru a-l tine acasa.
Precum trebuie sa fie mereu atenta sa tina cat mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa inteleapta va fi cel putin la fel de atenta si cu limitarea modului si gradului de desfasurare a actului sexual. Majoritatea barbatilor are de la natura o inclinatie spre perversiune, iar daca li se ofera cea mai mica sansa va vor angaja intr-o mare varietate de practici mai mult decat revoltatoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal in pozitii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele si limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de catre sotie. Nuditatea, discutiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de barbati daca sotiile le permit. O mireasa inteleapta isi va face un tel din a nu ii permite niciodata sotului sa ii vada corpul descoperit si din a nu il lasa nici pe el sa se descopere in fata ei.
Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total.
                                                        mireasa-1894
Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.
Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata. Miscarea corpului ar putea fi interpretata ca excitatie sexuala de catre sotul optimist. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii.
Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise. Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment. Intr-un final, sotul va intelege ca daca doreste sa intretina raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfasurate fara alte inflorituri amoroase. Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot. Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand.
Un factor pentru care mireasa trebuie sa fie recunoscatoare este faptul ca familia sotului, scoala, biserica si cadrul social au lucrat impreuna de-a lungul vietii acestuia pentru a insamanta in el un profund sentiment de vinovatie si rusine in ceea ce priveste sentimentele sale sexuale. Femeia inteleapta va profita de acest avantaj si isi va urmari telul sau de a limita initial aceste porniri barbatesti, iar apoi de a anihila total dorintele sotului de a se exprima sexual.” (Instructiuni si sfaturi pentru tanara mireasa din ziarul     ” Ghid de spiritualitate ” -1894)
Revenind in zilele noastre si in aceasta perioada a anului, toata lumea face cadouri, se doneaza bani si hainute pentru copiii nevoiasi, in Carrefour o armata de voluntari stangeau bani pentru Unicef. Am sentimentul ca nu pot face un pas fara sa imi ceara cineva ceva. Si problema este ca ma simt o persoana rea daca nu ma aliniez, dar in realitate nu am chef sa o fac. Am sustinut tot anul diverse cauze si acum am oricum multe cheltuieli, nu am pofta sa fiu generoasa.Dar daca nu sunt, se uita lumea stramb. Intelegi presiunea?
La fel in restaurant, se lasa ciubuc. Inca nu am reusit sa plec fara sa las, desi imi promit mereu sa nu o mai fac daca nu am fost servita dragut si repede.
Intrebarea mea este : iti dai seama in ce situatii societatea pune presiune pe tine?
                      http://www.elephantjournal.com
Anunțuri

Clişee în terapie

1.Femeia care este puternică şi le face pe toate

Cândva în decursul istoriei contemporane femeia şi-a căpătat independenţa, dreptul la vot şi a plecat la muncă cot la cot cu bărbatul. Dar treburile casei şi îngrijitul copiilor nu se face cot la cot cu bărbatul (vezi punctul 2) , motiv de adâncă frustrare pentru urmaşa Evei, care aşteaptă ajutorul, însă fără să îl ceară. Nu cere, asteaptă, nu primeşte şi la urmă se înrăieşte.

Pentru ea pare un scop in viaţă să le facă pe toate. Toate trebuie făcute! Mai puţin odihna, relaxarea, bucurat de un apus şi de o păpădie, de un cocktail alături doar de partenerul ei, făcând nimic altceva.

Dupa ce se sacrifică şi le face pe toate, cade leşinată, în cel mai bun caz. Dacă nu, intră într-o stare de hiperexcitabilitate – e aia cand nu te poţi odihni de prea multa oboseală- şi în toată lumea care îi stă în cale.

strong

Femeia nu înţelege că asta nu e viaţa minunată la care a visat când şi-a luat bărbat, nu înţelege  că preţul pentru ca “toate să fie făcute” (de către ea) este transformarea ei într-o leoaica din calea căreia fug toţi. La ce bun, măi femeie, să munceşti atâta, dacă nimeni nu se mai bucură în final de rezultatul muncii tale?

2.Bărbatul care tace si nu ia poziţie

Bărbatul ăsta e unul care şi-a luat nevastă şi serviciu, apoi a făcut copii, dar s-a concentrat pe carieră. Că deh, cineva trebuie să aducă bani în casă. Sau uneori doar s-a concentrat pe carieră şi atât.

Aducând bani sau nu, bărbatul nu are păreri despre creşterea copiilor- nevasta ştie mai bine, este jurisdicţia ei-, nu ştie unde stau lucrurile prin casă –nevasta ştie mai bine, este jurisdicţia ei-şi se abţine de la a emite orice părere, ca să nu intre în vreun conflict.

Nu vede că femeia aia de lânga el pe care zice că o iubeşte ( sau măcar a iubit-o când a luat-o) se topeşte pe picioare de neiubire si nebăgare în seamă, de singurătate.

Alo, domnu’! Nu sunteţi o fiinţă neputincioasă , părerea dvs contează! Măi nene, măi! Ieşi din starea asta vegetativă, rezervă două nopţi undeva şi fă-i o surpriză femeii ăleia de lângă tine! Uită-te în ochii ei şi îndrăzneşte să emiţi o părere din suflet!

3.Copilul care crede că e lansat dacă face opusul faţă de mama/tata

A, eu nu semăn deloc cu mama, eu fac exact pe dos.

Pentru acest punct voi apela la “ expertul din afara oraşului” şi voi reproduce întocmai câteva rânduri din cartea “ Exerciţii practice de psihogenealogie”  a lui Anne Angelin Schutzenberger, apărută la Editura Trei.(pg. 34)

“ Majoritatea oamenilor acţionează după cum au fost învaţaţi, alţii fac exact pe dos.

În primul caz, chiar dacă acest fapt nu ne place, nimic nu se schimbă, modelul familial este reprodus identic, nu ne emancipăm.

Dar ce se întamplă dacă eu fac contrariul a ceea ce au făcut părinţii mei, care au făcut ei înşişi contrariul a ceea ce făcuseră propriii părinţi? Ei bine, mă pomenesc că fac acelaşi lucru pe care îl făceau bunicii mei! Şi nici în acest caz nimic nu se schimbă. Crezând că mă eliberez de părinţii mei opunându-mă lor, am creat cu ei, pur şi simplu, o legătură de opoziţie.

Interesul nostru, al fiecăruia, este acela de a găsi un răspuns care să ne fie specific, personal si nu unul identic sau opus. Identicul sau opusul nu înseamnă libertate. Libertatea, care îţi permite tăierea cordonului ombilical şi în consecinţă să fii adult, este cea a propriei alegeri.”

clisee

4.Copilul căruia i-a fost refuzată afecţiunea

Nu că nu a primit deloc, dar nu a primit ce a vrut el (i-a trebuit lui). Acum este adult cronologic, dar nu şi emoţional. Este prins în dilema de a vrea afecţiune şi recunoaştere de la părintele dominant, pe de o parte, şi de a şti că acel părinte este la fel ca în urma cu 30 de ani, fără multe şanse de schimbare, pe cealaltă parte. Îi place să toace întruna despre nefericirea lui, ceea ce doar îi amplifică starea proastă.

Consideră că responsabilitatea construirii relaţiei îi aparţine exclusiv părintelui , datorită rolului său ( dar tu erai parintele, tu trebuia să şti să îmi oferi afecţiune, fără să o cer eu!). Fix în opoziţie cu această afirmaţie, am întâlnit părinţi care se simt respinşi de copiii lor când ăstia micii sunt supăraţi şi , temători, pleacă de lânga ei chiar dacă nu şi-ar dori asta.

 

sursa foto: http://www.dindragoste.unica.ro

 

 

 

Suportul de grup pentru persoane supraponderale( si nu numai)

Incepand din 22 septembrie, in cadrul Asociatiei Supra (www.asociatia-supra.ro) voi porni un grup de suport pentru persoane supraponderale. Intalnirile vor fi saptamanale, in fiecare joi , in intervalul 18-19.30, in Bucuresti, vis-a-vis de Plaza Mall Drumul Taberei.

Intrarea si iesirea sunt libere, fiecare participa dupa cum simte nevoia, iar costul unei sedinte este de 45 de lei.

De ce un grup de suport? Consider ca in acest moment sunt destule informatii disponibile despre  CE ar trebui sa faci , insa totusi ceva nu functioeaza pana la capat. Cred ca energia grupului si acceptarea pe care le vei gasi aici ar putea fi  un ultim ingredient care sa te impinga mai departe.

img-20160916-wa0002

Vorbind despre acceptare, sunt binevenite si persoanele care nu vor sa faca ceva in directia slabirii in acest moment al vietii lor, insa se confrunta cu discriminare si sfaturi din partea celorlalti, iar pentru asta se simt furioase. De asemenea, sunt binevenite persoanele care , conform normelor medicale si parerilor celorlalti , sunt normoponderale, insa ele sunt nemultumite de aspectul lor.

Ce vom face?

-vom asculta cu atentie povestea fiecaruia si ce nevoi are

-vom explora cauzele emotionale ale surplusului de greutate

– vom cauta impreuna modalitati alternative , usor aplicabile

-vom dezbate studii stiintifice, ce e mit si ce este realitate

-vom accepta in mod practic ca fiecare este diferit

Ce nu vom face?

-nu vom da sfaturi

-nu vom judeca

Pentru inscriere, intra pe linkul de mai jos:

http://www.asociatia-supra.ro/grupul-de-suport-supra

 

 

 

Povestea baietelului ratacit (pentru copiii care refuza toaletarea)

A fost odata o mamica tare fericita ca avea un baietel. Il botezase Codru, caci ii placea tare mult padurea si plimbarile lungi prin aerul racoros.

Mamica lui Codru il iubea foarte mult si avea multa grija de el: ii dadea sa manance, il schimba, ii canta sa adoarma mai usor , se ocupa sa fie mereu curat si ingrijit, ii taia unghiutele de la maini si picioare, il pieptana ca sa ii stea parul intr-un anumit fel in care el arata cel mai dragut.

Zilele treceau si Codru crestea frumos inconjurat de iubirea mamei sale.

Insa intr-o zi, la plimbarea obisnuita in padure, Codru, un baietel zdravan de 3 ani, a inceput sa alerge plin de energie si s-a departat cam mult de mama lui, care nu mai reusea sa il prinda din urma. Deodata i-a iesit in cale un porc mistret, care este asa, un fel de arici mai mare. Porcul mistret era fermecat si a inceput sa ii vorbeasca:

– Codru, vrei sa vii cu mine sa imi vezi puii?

– Daaa, zise Codru, caruia ii placeau toate vietuitoarele padurii, dar mai ales puiutii.

S-a dus si s-a jucat cu puii porcului mistret si a ramas cu ei, uitand complet de mama lui. Zilele treceau si Codru traia in padure.Manca fructe din padure , se juca cu animalele si facea ce voia toata ziulica.

Dupa un timp a inceput sa exploreze si zone mai indepartate si a gasit un lac. Si-a privit chipul in apa si nu s-a recunoscut: parul ii crescuse neingrijit,parca ar fi avut crengi in cap in loc de par,  iar  unghiile aratau ca niste gherute;  hainele erau foarte murdare si stateau tepene pe el, ca si cum ar fi fost coaja unui copac. Pentru prima data, I s-a facut dor de casa lui si de mama lui cea iubitoare.

copil-murdar

S-a intors la porcul mistret si i-a spus “ vleau la mama mea” . Porcului I s-a facut mila de baietel, l-a suit in spinare si l-a dus la marginea padurii, unde se intalnisera prima data. Acolo mama plangea trista pe un bustean. El a alergat catre ea si ea l-a luat in brate, plangand fericita.

-Codru, ce bine ca te-am regasit! Sunt foarte fericita! Acum trebuie sa am grija sa arati din nou ca un baietel, nu ca un animalut.

Au mers impreuna acasa , mama i-a facut gris cu lapte, apoi l-a bagat in cada, i-a facut o baie cu multa spuma si  i-a taiat unghiile  si parul. I-a dat haine curate, si chiar un pic de parfum, ca de bun-venit.

Acum Codru arata din nou ca un baietel.

 

sursa foto: http://www.one.ro

 

O mama de doi se mobilizeaza sa slabeasca- interviu

La pachet cu bucuria de a fi mama vine si frustrarea de a nu mai avea timp pentru tine. Dupa 6 ani de mamiceala si 2 copii, Elena a reusit sa se mobilizeze si sa faca ceva pentru ea.

mother and children

1.Stiu ca ai avut peste 80 de kg. Care crezi ca au fost factorii cei mai importanti care au concurat impotriva vointei tale, astfel incat sa mananci peste necesitati?

Cred ca neconstientizarea efectiva a cantitatii.Adica mancam fara sa ma gandesc ca e prea mult, sau ca e hipercaloric. Mancam ca intr-un automatism.Plus statul acasa. Plus depresia de dupa nastere, care ma facea sa fiu foarte neinteresata de lucrurile din jur.

2. Ai inceput sa te ingrasi dupa ce ai nascut primul copil?

In timpul sarcinii.

3.Si apoi ai continuat dupa ce ai nascut sau ai ramas cu greutatea de la nastere, pe care nu ai mai putut sa o dai jos?

Am continuat sa pun kilograme. Mancam multe dulciuri.Cred ca de stres.Dupa nasterea primului copil am fost foarte hormonala.

4.Cate kg aveai la o luna de la nastere si cate la un an?

In jur de 70 la nastere si 80 la un an :).

5.Si maximul?

83 la 5 ani.

6.Inainte de a fi insarcinata, ai mai avut istoric de luat in greutate?

Da, dar doar cateva kg in plus, pe care le dadeam jos ulterior. Mi-am schimbat si stilul de viata, de la multa miscare, la stat acasa, fara preocupare si fara activitate.

7.Aveai o munca ce implica miscare?

Nu neaparat, dar ma mobilizam sa merg mult pe jos. In facultate alergam tot centrul pe jos.

8.Care era greutatea ta in copilarie?

Putin peste medie, cu 4-5 kg in plus.

9.Care a fost momentul in care ai constientizat ca trebuie sa faci ceva?

Cand am terminat cu alaptatul celui de-al doilea copil.

10.Te-ai gandit cumva si in timpul cat erau ei mici ca vei face ceva  dupa ce termini cu bebeliceala? Ca o parte a reluarii „vietii normale” inseamna si o greutate mai mica?

Da!

11.Dar totusi au fost cativa ani de compromis.Cum ai rezistat? De unde iti luai energia pentru activitatile zilnice si, mai ales, pentru speranta?

Din pauzele de la copii, cand ramaneau cu buni si ieseam din casa. :)) Ti-am zis eu ca eram hormonala – ma sufoca statul in casa/parc.

12.Momentul de constientizare a fost si momentul in care ai inceput sa faci ceva efectiv sau ai mai amanat?

Cand am constientizat, am si actionat imediat, si asta m-a incurajat.

13. Cat a durat cu totul pana ai ajuns la greutatea ta dinainte de sarcina? Cat a durat de ai avut kg in plus si cat procesul de slabire?

In 6 ani am tot pus, un an a durat sa slabesc.

14. Ce ai facut efectiv pentru a slabi?

Abonament la sala si dieta. Si ma uitam la o emisiune care pentru mine era motivationala: „Extreme weight loss”, oameni care prin miscare si dieta, cu ajutorul unui specialistst, slabeau intr-un an cateva zeci bune de kg.

15. Ce fel de dieta si cum ai perceput-o? A fost greu/usor?

O dieta conceputa de mine pe baza sfaturilor pe care le primeau si oamenii din emisiune, si anume ceva ce as putea sa SUSTIN PENTRU TOT RESTUL VIETII, NU UN HEIRUP GEN DIETA CU CIORBA DE VARZA. Am micsorat portiile si am aruncat dulciurile din casa. De atunci nu mai tin dulciuri in casa, le-am inlocuit cu fructe. Nu mai mananc grasimi. Am inlocuit carnea de porc cu peste si snacksurile cu nuts. In rest mananc orice, dar in cantitati mai mici. Am bratara fitness astfel incat sa pot vedea cate calorii ard, in zilele cu efort mare imi permit o inghetata de ciocolata. :))

Nu a fost greu.

16. Daca ar trebui sa oferi o recomandare persoanelor care acum trec prin aceeasi situatie, care ar fi ea?

Sa-si concentreze atentia si asupra lor, asupra a ceea ce simt si a ceea ce sunt. Si odata intrati in procesul asta, sa nu renunte.Rezultatele vor veni. Sa se documenteze temeinic, nu sa urmeze diete gata facute, sa citeasca despre nutritie si sport si sa aleaga doar ce li se potriveste pe termen lung.

 

sursa foto: http://www.pixabay.com

 

De la 161 kg la 76, deci se poate (interviu)

1.Care crezi ca au fost factorii cei mai importanti care au concurat impotriva ta ( a vointei tale) astfel incat sa mananci mai mult decat aveai nevoie?

-Am mancat intr-adevar mai mult decat aveam nevoie si principalul factor a fost lipsa de educatie in domeniul nutritional, alimentar, nu am stiut CAT trebuie sa manace un om normal, la mine in familie se manca mult, nu am stiut CE trebuie sa manance un om normal, nu am stiut ca trebuie sa imi ALOC TIMP pentru chestia asta. De la inceput parintii mei m-au hranit intr-un mod gresit si am inceput sa iau proportii de mic- la 12 ani eu eram deja gras. Pe la 18, 19 ani, cand am devenit independent, am continuat la fel  din obisnuinta, lipsa de preocupare, pe scurt LIPSA DE EDUCATIE. Educatia este cea care iti spune ca traim in vremuri moderne, nu sunt taranul de acum 100 de ani care lucra campul cu plugul facand munca fizica si in concluzie nu trebuie sa mananc 4000 de kcalorii pe zi.

Am observat ca persoanele care sunt in mod natural slabe,mananca putin.Lucrurile pe care eu le citesc in carti, asemenea persoane le spun intr-un fel care arata ca pentru ele au fost transmise prin generatii, din gura-n gura.S-au creat cunostintele empiric, nu stiintific.

Un alt factor a fost nevoia de a avea energie pentru performanta intelectuala, nevoia de a face ceva in viata. Dulciurile ma ajutau sa am mai multa energie. Medicamentele pe care ulterior le-am luat pentru tulburarea de atentie au inlaturat nevoia de dulciuri.

Un alt treilea factor a fost tulburarile emotionale, nu stiam cum sa imi traiesc viata si atunci imi tratam anumite emotii prin mancare. Mancarea are multe efecte, poate sa ne faca sa fim euforici, ne poate linisti cand suntem agitati. In zilele de acum imi gasesc alte preocupari din care sa obtin placere, cum ar fi un curs de improvizatie, ma duc la film/ teatru, ma intalnesc cu o prietena.

Un al 4 lea factor ar fi cercul vicios nenorocit in care am intrat din cauza acestor lucruri.Eu am ajuns sa am 161 kg, greutate la care faci apnee de somn- pentru ca nu ma odihneam ma trezeam simtindu-ma ingrozitor si pentru a ma simti mai bine mancam dulciuri si beam cafea. Apoi ma simteam foarte complexat fata de altii, nu aveam prietena, sexualitatea era inexistenta , lucruri care ma faceau sa ma simt rau si iarasi sa bag mancare.

2.Inteleg ca toata viata ta a fost un cerc vicios si nu a existat un moment declansator  ?

Da. Prima data cand am constientizat ca sunt gras a fost la 12 ani, cand mi-au spus ai mei ca sunt gras si au inceput regimurile. Dar regimul nu are efect fara rezolvarea problemelor de fond pe care tocmai le-am enumerat.

Pe la 20 si ceva de ani aveam peste 100 de kg, am slabit la un moment dat la 85 cu un regim slab in carohidrati, dar nici asta nu e o solutie pe termen lung. Apoi am continuat sa iau pana la 161 de kg, cand ma simteam groaznic, desi regimuri tineam in continuu, niciodata nu am renuntat la ideea de a slabi.

3.Care a fost momentul de cotitura si ce a dat rezultate?

Am inceput sa ma educ cu ajutorul cartilor si am facut psihoterapie timp de 3 ani cu un psihoterapeut foarte bun, asa incat am reusit sa schimb cursul razboiului.Am slabit pana la 135 de kg si ma mentineam.Acum aproximativ un an mi-am facut operatie de micsorare a stomacului si a urmat o perioada foarte grea in care am suferit foarte mult pentru ca eram mereu in hipoglicemii. Nu a fost doar operatia cea care m-a slabit, ci si faptul ca eu am facut efort, am pus maximum de presiune asupra organismului: am tinut o dieta mai severa decat imi cereau medicii, acceptand sa fiu ametit, acceptand sa sufar. Consider o minciunica sloganul “ slabeste fara infometare” . Ca sa slabesti trebuie sa fii in restrictie calorica, asta inseamna ca ti-e foame. Foamea inseamna suferinta.

Acum am 76 de kg, sunt aproape normoponderal  ( ar trebui sa am maximum 74).

extreme makeover

4.Au existat momente in care te-ai descurajat?

Da, au fost multe momente in care m-am descurajat. Am suferit si de depresie, am luat antidepresive, pe care le consider foarte bune. E adevarat ca au efecte secundare, dar macar iti arata cum este sa nu fii depresiv si daca vezi cum e sa nu fii depresiv macar o luna- doua, incepi sa tinzi spre starea aia si fara antidepresive.

Da, am fost si la psihiatru, unde mi-a fost greu sa ma autoconving sa merg pentru ca treaba asta poarta in societatea noastra o stigma.

Citind noaptea studii pe care uneori nu le intelegeam si tot documentandu-ma, am inteles ca problema slabitului este una foarte complexa, careia nimeni nu i-a dat de cap inca, dar am mai inteles in acelasi timp ca exista speranta, poate urmatorul studiu ma va invata.

La psihiatru am mers pentru ca am inteles ca exista “ binge eating” (mancatul in exces ca urmare a unor stimuli emotionali), care se poate trata. Psihiatrul mi-a dat un dopaminergic dimineata si un antiepileptic seara. Acum continuu , cu aprobarea medicului, sa iau dopaminergicul cu o luna inainte de Paste si Craciun, astfel incat, atunci cand zboara prin fata mea sarmalele, eu am o vointa mult crescuta.Sarbatoresc si cu mancare, dar nu mai fac excese.

Slabitul este o treaba foarte complicata si trebuie sa folosim toate mijloacele care ne stau la dispozitie, sau macar sa le incercam.Evident, as putea sa trec sarbatorile si fara Bupropion si fara sa ma ingras, dar e bine sa stiu ca exista si il pot folosi atunci cand simt nevoia.

  1. Ai putea spune despre cei care au fost grasi o buna perioada din viata si au slabit ca sunt “ grasi in remisie”, la fel cum stau lucrurile pentru alcoolici sau fumatori?

Da, cred ca este foarte adevarat. Instictul de a manca prea mult ca raspuns la anumiti stimuli inca exista in mine, exista amintirea unor euforii date de mancare.Pe masura ce invat noi modalitati de a-mi crea o stare de bine, cum ar fi cumparatul unei haine intr-un mod care imi face placere, putin sport intr-un mod care sa imi faca placere, chiar si iesitul la restaurant pentru experienta, nu pentru mancare, creierul se obisnuieste cu acestea si riscul se diminueaza.

Medicul meu mi-a spus ca 20% din cei care se opereaza de stomac se ingrasa inapoi.

6.De unde ti-ai luat energia pentru lupta pe care dus-o?

Este o intrebare grea, pentru ca trebuie sa recunosc deschis ca nu stiu.Pur si simplu detin trasatura asta de caracter de a nu renunta niciodata. Chiar daca intr-o anumita perioada nu pot sa fac ceva, nu renunt.Ce-as fi putut sa fac?  Tatal meu mi-a spus sa ma gandesc cum ar fi sa am 60 de ani , sa fiu la fel de gras ca acum si sa ma intreb cum ar fi fost daca as fi facut operatia.

Energia mi-am luat-o din psihoterapie, din reusitele partiale, din faptul ca i-am vazut pe altii care au reusit.

Am invatat sa traiesc viata asta cu bucurie si atunci cand iti place viata, automat ai si energie pentru a face ceva mai greu cum este slabitul. Si slabitul este intr-adevar foarte greu de facut cand ai mai mult de slabit.

  1. Ce ai recomanda persoanelor care vor si ele sa se apuce de slabit?

-Se poate,nu renuntati niciodata, folositi toate mijloacele care va stau la dispozitie, de la nutritionist, la sport, la studiu, la psihoterapie, operatii. Inamicul poate fi combatut, dar printr-o combinatie de tehnici, folositi tot ceea ce este validat stiintific.

 

sursa foto: http://www.sidereel.com

 

 

 

Gandesc supraponderalii diferit fata de normoponderali?-Concluziile studiului comparativ realizat pe 78 de subiecti

Pornind de la intrebarea „de ce supraponderalii, atunci cand pierd in greutate, nu isi pot mentine noua greutate pe termen lung?”, am defalcat-o in alte intrebari mai mici, la care se putea raspunde utilizand anumite teste.

Intrebarile care isi puteau gasi raspuns concret au fost:  Sa fie obezitatea un simptom al credintelor irationale despre mancare?Supraponderalii au credinte irationale referitoare doar la mancare sau au si credinte irationale generale intr-o masura mai mare fata de normoponderali?

concluzii studiu licenta

Concluziile studiului au fost urmatoarele:

  • Supraponderalii au inregistrat un scor EAT (Testul atitudinilor in ceea ce priveste mancarea) mai mare comparativ cu grupul de control
  • Respondenții cu variația greutații la varsta adulta > 20% (G max/G min > 120%) ȋnregistrează cele mai mari IMC-uri
  • Persoanele cu IMC > 26 sunt ȋn mai mare măsură ȋngrozite de a fi supraponderale față de cele cu IMC < 24
  • Supraponderalii sunt conștienti ȋn măsură mai mare de conținutul caloric al mȃncării față de normoponderali
  • Normoponderalii sunt preocupați ȋn măsură mai mare de dorința de a fi slabi, față de supraponderali
  • Supraponderalii se gȃndesc ȋn mai mare măsură că ard calorii atunci cȃnd fac sport comparativ cu normoponderalii
  • Supraponderalii se simt ȋn mai mare măsură conștienți de grăsimea de pe corp față de normoponderali
  • Persoanele cu IMC > 26 au ȋnregistrat scoruri mai mari la itemii care măsoară credințele iraționale față de mȃncare comparativ cu subiecții cu IMC < 24 in cadrul IFBS (Testul de credinte irationale despre mancare)
  • Subiecții cu IMC >26 au ȋnregistrat scoruri similare cu subiecții cu IMC< 24 la itemii care măsoară credintele raționale față de mȃncare in cadrul IFBS
  • Scorul mediu/median pentru subscala raționalitate ȋn cadrul testului de credințe și atitudini generale (GABS) este mai mare la normoponderali decat la supraponderali.
  • In cazul subscalelor pentru iraționalitate, la 5 din 6 scorurile medii și mediane ale supraponderalilor sunt mai mari decat cele ale normoponderalilor.

IMC este indicele de masa corporala si se calculeaza ca raport intre greutate si patratul inaltimii.

Interpretarea psihologica a rezultatelor

Surpraponderalii stiu cate calorii are mancarea pe care o mananca, totusi simplul fapt de a sti ce ar trebui sa mananci nu asigura o dieta sanatoasa sau o greutate normala. Aici ar trebui sa intre in discutie automatismul comportamentului alimentar.

Subscalele pentru irationlitate „nevoia de confort”si „evaluarea globala a propriei valori”sunt cele in care supraponderalii inregistreaza cele mai mari diferente fata de normoponderali. Studiul de fata nu ne spune daca exista o legatura de cauzalitate intre greutatea corporala si ceea ce masoara respectivele subscale, insa se poate incerca modificarea lor in cadrul psihoterapiei pentru a vedea daca exista si modificari consecutive ale greutatii.

Ceea ce este interesant si contraintuitiv este faptul ca la subscala pentru rationalitate din testul „Credinte irationale despre mancare” supraponderalii au inregistrat scoruri similare cu normoponderalii, insa la subscala pentru rationalitate din  testul „Credinte si atitudini generale” supraponderalii au scoruri mai mici fata de normoponderali. Cu alte cuvinte, supraponderalii sunt mai rationali in ceea ce priveste mancarea fata de alte aspecte ale vietii!

 

sursa foto:www.descopera.ro