Suportul de grup pentru persoane supraponderale( si nu numai)

Incepand din 22 septembrie, in cadrul Asociatiei Supra (www.asociatia-supra.ro) voi porni un grup de suport pentru persoane supraponderale. Intalnirile vor fi saptamanale, in fiecare joi , in intervalul 18-19.30, in Bucuresti, vis-a-vis de Plaza Mall Drumul Taberei.

Intrarea si iesirea sunt libere, fiecare participa dupa cum simte nevoia, iar costul unei sedinte este de 45 de lei.

De ce un grup de suport? Consider ca in acest moment sunt destule informatii disponibile despre  CE ar trebui sa faci , insa totusi ceva nu functioeaza pana la capat. Cred ca energia grupului si acceptarea pe care le vei gasi aici ar putea fi  un ultim ingredient care sa te impinga mai departe.

img-20160916-wa0002

Vorbind despre acceptare, sunt binevenite si persoanele care nu vor sa faca ceva in directia slabirii in acest moment al vietii lor, insa se confrunta cu discriminare si sfaturi din partea celorlalti, iar pentru asta se simt furioase. De asemenea, sunt binevenite persoanele care , conform normelor medicale si parerilor celorlalti , sunt normoponderale, insa ele sunt nemultumite de aspectul lor.

Ce vom face?

-vom asculta cu atentie povestea fiecaruia si ce nevoi are

-vom explora cauzele emotionale ale surplusului de greutate

– vom cauta impreuna modalitati alternative , usor aplicabile

-vom dezbate studii stiintifice, ce e mit si ce este realitate

-vom accepta in mod practic ca fiecare este diferit

Ce nu vom face?

-nu vom da sfaturi

-nu vom judeca

Pentru inscriere, intra pe linkul de mai jos:

http://www.asociatia-supra.ro/grupul-de-suport-supra

 

 

 

O mama de doi se mobilizeaza sa slabeasca- interviu

La pachet cu bucuria de a fi mama vine si frustrarea de a nu mai avea timp pentru tine. Dupa 6 ani de mamiceala si 2 copii, Elena a reusit sa se mobilizeze si sa faca ceva pentru ea.

mother and children

1.Stiu ca ai avut peste 80 de kg. Care crezi ca au fost factorii cei mai importanti care au concurat impotriva vointei tale, astfel incat sa mananci peste necesitati?

Cred ca neconstientizarea efectiva a cantitatii.Adica mancam fara sa ma gandesc ca e prea mult, sau ca e hipercaloric. Mancam ca intr-un automatism.Plus statul acasa. Plus depresia de dupa nastere, care ma facea sa fiu foarte neinteresata de lucrurile din jur.

2. Ai inceput sa te ingrasi dupa ce ai nascut primul copil?

In timpul sarcinii.

3.Si apoi ai continuat dupa ce ai nascut sau ai ramas cu greutatea de la nastere, pe care nu ai mai putut sa o dai jos?

Am continuat sa pun kilograme. Mancam multe dulciuri.Cred ca de stres.Dupa nasterea primului copil am fost foarte hormonala.

4.Cate kg aveai la o luna de la nastere si cate la un an?

In jur de 70 la nastere si 80 la un an :).

5.Si maximul?

83 la 5 ani.

6.Inainte de a fi insarcinata, ai mai avut istoric de luat in greutate?

Da, dar doar cateva kg in plus, pe care le dadeam jos ulterior. Mi-am schimbat si stilul de viata, de la multa miscare, la stat acasa, fara preocupare si fara activitate.

7.Aveai o munca ce implica miscare?

Nu neaparat, dar ma mobilizam sa merg mult pe jos. In facultate alergam tot centrul pe jos.

8.Care era greutatea ta in copilarie?

Putin peste medie, cu 4-5 kg in plus.

9.Care a fost momentul in care ai constientizat ca trebuie sa faci ceva?

Cand am terminat cu alaptatul celui de-al doilea copil.

10.Te-ai gandit cumva si in timpul cat erau ei mici ca vei face ceva  dupa ce termini cu bebeliceala? Ca o parte a reluarii „vietii normale” inseamna si o greutate mai mica?

Da!

11.Dar totusi au fost cativa ani de compromis.Cum ai rezistat? De unde iti luai energia pentru activitatile zilnice si, mai ales, pentru speranta?

Din pauzele de la copii, cand ramaneau cu buni si ieseam din casa. :)) Ti-am zis eu ca eram hormonala – ma sufoca statul in casa/parc.

12.Momentul de constientizare a fost si momentul in care ai inceput sa faci ceva efectiv sau ai mai amanat?

Cand am constientizat, am si actionat imediat, si asta m-a incurajat.

13. Cat a durat cu totul pana ai ajuns la greutatea ta dinainte de sarcina? Cat a durat de ai avut kg in plus si cat procesul de slabire?

In 6 ani am tot pus, un an a durat sa slabesc.

14. Ce ai facut efectiv pentru a slabi?

Abonament la sala si dieta. Si ma uitam la o emisiune care pentru mine era motivationala: „Extreme weight loss”, oameni care prin miscare si dieta, cu ajutorul unui specialistst, slabeau intr-un an cateva zeci bune de kg.

15. Ce fel de dieta si cum ai perceput-o? A fost greu/usor?

O dieta conceputa de mine pe baza sfaturilor pe care le primeau si oamenii din emisiune, si anume ceva ce as putea sa SUSTIN PENTRU TOT RESTUL VIETII, NU UN HEIRUP GEN DIETA CU CIORBA DE VARZA. Am micsorat portiile si am aruncat dulciurile din casa. De atunci nu mai tin dulciuri in casa, le-am inlocuit cu fructe. Nu mai mananc grasimi. Am inlocuit carnea de porc cu peste si snacksurile cu nuts. In rest mananc orice, dar in cantitati mai mici. Am bratara fitness astfel incat sa pot vedea cate calorii ard, in zilele cu efort mare imi permit o inghetata de ciocolata. :))

Nu a fost greu.

16. Daca ar trebui sa oferi o recomandare persoanelor care acum trec prin aceeasi situatie, care ar fi ea?

Sa-si concentreze atentia si asupra lor, asupra a ceea ce simt si a ceea ce sunt. Si odata intrati in procesul asta, sa nu renunte.Rezultatele vor veni. Sa se documenteze temeinic, nu sa urmeze diete gata facute, sa citeasca despre nutritie si sport si sa aleaga doar ce li se potriveste pe termen lung.

 

sursa foto: http://www.pixabay.com

 

Mananca atunci cand ti-e foame!Restrictia produce mai multa acumulare

Imi amintesc cum, in facultate, faceam cate o lista lunga de lucruri pe care voiam sa mi le cumpar din bursa si pentru care nu ajungeau niciodata banii. Acum pot sa le cumpar oricand, insa o fac foarte rar. Cumpar lucruri la promotii, reduceri sau atunci cand imi plac si asta imi da o stare buna, salvandu-mi in acelasi timp bugetul.

Imi mai amintesc de un coleg de serviciu din primul an de munca, de Mos Nicolae. Primese un pulovar si era total nemultumit. Eu nu ii intelegeam nemultumirea: dar ce ai fi vrut? Raspunsul  a fost „muuuult mai muuult, la ce foame am in mine”.

Am observat acest tipar : cei care nu au sunt atat de infometati incat cu ocazia unei sarbatori isi doresc ceva foooaaarte consistent, parca ceva care sa le rezolve lipsurile pe jumatate de an. In lumea celor avuti este de bon ton sa isi ofere mai mult cadouri simbolice ( de bani mai multi sau mai putini, este irelevant).

Cu ocazia lansarii ultimei carti, Dr.Mihaela Bilic facea o comparatie intre prea plinul din lumea materiala si felul in care functioneaza o restrictie data de diete: ce faci cand iti da cineva un geamantan plin cu bani si iti spune sa iei cat poti, apoi sa pleci? Iei cat mai mult, nu-i asa? caci nu te vei mai intalni vreodata cu aceasta ocazie. Dar daca ai geamantanul la tine in sufragerie si, de cate ori iei, se reumple? Ce faci cand stii ca poti avea oricat, oricand? Te linistesti si consumi atat cat ai nevoie.

download (1)

Stii ce duce o camila in cocoasa? Grasime, nu apa! Apa o tine in stomac. Cocoasa este rezerva de grasime a camilei pentru saptamani in care nu va gasi mancare. Daca ai tinut macar o data o dieta in viata ta ( dieta de slabire) , poti sa te bazezi pe faptul ca organismul tau stie ce e aia o privatiune si o recunoaste ori de cate ori nu il hranesti la timp!

Daca folosesti sau ai auzit pe cineva folosind expresia „nu stiu de ce sunt gras, ca mananc doar o data pe zi”( de regula , seara), iti pot spune ca asa se ingrasa luptatorii de sumo, tinand post negru peste zi si mancand o masa hipercalorica seara.

In concluzie, daca vrei sa slabesti, apuca-te sa iti hranesti corpul.Si daca simti ca ai nevoie de mai multe informatii sau de sustinere in acest proces, ma poti contacta pentru sedinte individuale de psihonutritie.

 

sursa foto: http://www.descopera.ro

 

4 reguli de aur pentru a manca sanatos

Ma bucur sa vad preocuparea tot mai mare pentru o hrana sanatoasa. Curente de tip vegan sau raw sau diete paleo sunt mai degraba stiluri de viata decat diete.

In acelasi timp inteleg si rezistenta unora in fata acestor tipuri de alimentatie. Daca nu ai o chemare intrinseca pentru mancare de capre (ierburi) si te saturi cu o friptura sanatoasa , fugi mancand pamantul! ( Si pamantul devine mai bun de mancat decat produsele lui!) Inteleg si subscriu. Citeam intr-o postare a unui antrenor de fitness dieta super-sanatoasa a fiicei sale de 1 an si 7 luni, care nu includea „suculet de morcovi”. Am crezut ca e vorba despre cel cumparat, dar nu, era vorba despre cel proaspat stors pe motiv ca ataca dintii sau gingiile. Pe alt blog ni se povestea cum nu e bun amestecul de suc de morcov si mar, ca nu se amesteca fructele si legumele.

Si toate lucrurile astea noi ne pot da senzatia ca totul a devenit extrem de complicat, timp in care lucrurile simple sunt uitate.

Vreau sa amintesc lucrurile simple. Simple, insa nu mereu usor de respectat.

IMG_4290

Regula nr 1: Mananca atunci cand ti-e foame

Suna atat de banal, incat imi vine sa rad de fiecare data. Adica da, normal, daca iti este foame, mananci. Ce fel de regula mai este si asta?

Pai este, pentru ca in copilarie trebuie sa mananci la ora de masa. Iti este foame sau nu, ia si mananca in semn de respect sau pentru ca adultii stiu ei mai bine ce nevoi ai. Devenit adult sari peste mese pentru ca ai de lucru, trebuie sa termini ceva urgent sau ai intalniri, sedinte si nu poti lipsi. De curand am luat pranzul cu un barbat aflat intr-o functie de conducere, slab si inalt. A cerut o farfurie ticsita cu carne si cartofi, din cate stiu o combinatie nerecomandata, si fara salata. Nu era nici foarte tanar, sa dai vina pe metabolism. In discutie povesteste despre cum nu intelege obiceiurile unor colegi din alta sucursala, care stau in sedinte cu orele si rontaie cativa biscuitei, caci el nu poate rezista. Mi-a fost clar ca este calibrat la nevoile propriului corp.

Sau poate vrei sa slabesti , ai hotarat ca nu mai mananci dupa ora 18, dar te culci la 24 si nu poti dormi de foame, asa ca dai iama in frigider. A doua zi dimineata nu mai iti este foame, te grabesti si deci sari peste micul dejun, care ar trebui sa iti dea energie si sa te faca sa functionezi optim.

Regula nr 2: Mananca ce vrei, nu ce crezi tu ca ar trebui

Stii ca trebuie sa mananci fara zahar, fara grasimi, fara carbohidrati, insa iti este pofta tocmai de asa ceva, cu atat mai mult cu cat este vorba de fructul oprit. Si incerci sa te convingi ca te-ai obisnuit cu iaurtul fara grasimi, ba chiar e un deliciu. Sa te pacalesti tu pe tine nu prea merge, este acolo un gardian care te anunta, fie ca alegi sa ii dai ascultare, fie ca nu.E acelasi lucru cu tehnica afirmatiilor pozitive : inchizi ochii, spui ca ai cate kilograme ai vrea sa ai si te vizualizezi la acea greutate ideala, iar ala mic si negru-subconstientul- rade de tine cu burta in sus, zicand : nu, nu ai. Daca vrei sa functioneze asta o poti formula ca pe o intentie: intentionez, vreau, am hotarat sa pierd in greutate si sa am atatea kilograme.

Regula nr 3: Savureaza fiecare inghititura

Savuratul  presupune o incetinire a ritmului. Daca inghiti aproape nemestecat impulsurile nervoase trimise de stomac cum ca te-ai saturat nu ajung destul de repede la creier, asa fel ca afli ca te-ai saturat cand este deja prea tarziu.

Inlatura sursele care te pot distrage precum televizorul, tableta, telefonul. Multitaskingul este fie o iluzie, fie extrem de consumator de energie.

Regula nr 4: Cand te simti satul, opreste-te din mancat

Pentru a simti exact momentul cand te-ai saturat, trebuie mai intai sa respecti regula nr 3.

Apoi fii atent sa nu termini tot din farfurie fiindca asa ai fost invatat sau pentru ca a fost prea scump felul respectiv si nu vrei sa-ti irosesti banii. Sau ca nu ai nici o caserola potrivita in care sa pastrezi resturile si e pacat sa arunci mancarea cand altii mor de foame.

Oamenii grasi

Ma fascineaza subiectul- oamenii grasi.

Plecand de la premisa ca oamenii mananca mai mult decat au nevoie emotional si habitual- adica ori ai o tristete in viata, ori te invarti intr-un cerc in care se practica mancatul in exces dintr-un motiv sau altul- imi propusesem un studiu sa aflu daca exista o corelatie intre anxietate si supraponderalitate.

Insa cineva pune pe tapet jovialitatea proverbiala a oamenilor grasi. Zambetul e mai placut, ei sunt mai saritori…atribute pe care le pierd odata cu scaderea in greutate. Asa sa fie oare? Ma gandesc ca poate de la dieta aia pe care o tin…Adica eu daca nu mananc si nu dorm sunt cam ostracizata. Dar poate ca e vorba doar despre mine…

oameni grasi

Eu am o credita: ca natura/Dumnezeu a creat fiinte functionale si tot ce percep merge prin filtrul acestei credinte. Cand vad documentare cu oameni de 250-350 kg care nu pot functiona singuri, nu se pot nici macar ridica din pat, ma intreb automat cum au ajuns in situatia aia? Care e mecanismul din spate?

Stiu, unii ar raspunde ca au mancat ca nesimtitii. Cred ca e raspunsul cel mai comod. Las-o incolo de empatie, hai sa ne simtim si noi bine ca suntem mai grozavi decat astia.

Si totusi,ce i-a apucat sa manance ca nesimtitii? N-aveau si ei treburi mai importante in viata decat sa-si omoare timpul mancand? A, nu? Mancau asa, de plictiseala?  Pai daca nu aveau cu cine sa se plimbe in parc, poate ca nu le placea sa se plimbe singuri. Sau daca nu s-au angajat intr-o mare corporatie care sa le dea de lucru 24/7 si o gastrita, poate s-au decompensat ca au invatat degeaba de 10 in facultate. Sau poate ceva mult mai mult de atat.

Intr-un documentar mama unui obez isi amintea ca ii murise un bebelus, sora actualului obez si acesta o intrebase atunci de ce mor bebelusii, iar mama ii raspunsese ca era prea slabita, nu mancase suficient.Probabil emotia puternica l-a facut pe copilul de atunci sa puna semnul egal intre supravietuire si multa mancare.

Despre un alt caz am citit: o doamna se chinuia tare sa slabeasca, si-a taiat si stomacul si apoi se tot ingrasa. Psihologul a aflat ca ei nu ii placea sa faca amor cu sotul, iar acestuia ii placeau doar silfidele. Asta se cheama autosabotaj: adica de ce sa recunosc ca nu vreau sa fac amor si sa suport consecintele, cand pot sa fac ceva pentru a nu mai fi dorita, si deci nu mai trebuie sa imi asum.

Cineva imi povestea ca a constientizat ca s-a ingrasat pentru a nu mai trebui sa faca fata avansurilor unui domn foarte insistent.

Apoi, daca tot au mancat ei ce au mancat ca nesimtitii, de ce totusi nu s-au oprit la un moment dat? Poate la momentul in care nu au mai putut urca 4 etaje fara pauza la fiecare palier sau atunci cand burta ii impiedica sa isi lege sireturile pantofilor?

Se pare ca supraponderalii stiu mai bine decat ceilalti ce ar trebui sa manance ca sa slabeasca. In zilele noastre s-au adunat deja mii de diete, iar nutritionisti sunt cata frunza si iarba. Ba chiar fac si meniuri personalizate pe care le trimit acasa.

O doamna imi povesteste foarte sigura de ea : „Eu stiu ce trebuie si cum trebuie, dar daca este ceva ce imi place, nu ma opresc pana ce nu termin tot, pana la ultima inghititura”. Tonul era  al unui om care nu are solutie. Adica, orice imi povestesti tu cu psihonutritia ta, mie nu are cum sa mi se aplice, eu pur si simplu nu ma pot abtine. Da, conditia obligatorie este ca omul sa vina sa ceara ajutorul cu motivatia la purtator. Nu pot eu sa fiu motivata in locul altcuiva. Eu doar propun o solutie care se adreseaza cauzei, si nu un tratament simptomatic.

sursa foto: http://www.antidotul.ro