Iubirea-i lupta grea

” Când 2 oameni se cunosc de mult timp și aleg să petreacă timpul împreună, sfârșesc prin a împărți aceleași valori și a avea aceleași aspirații. Dacă la început, pasiunea este cea care însuflețește relația, în cele din urmă acest sentiment se transformă în respect reciproc și apreciere pentru simplul fapt că celalalt există și se află lângă tine. Atunci când nu ești capabil de asta, ba mai mult, nu poți vedea decât așchia din ochiul celuilalt, fără să vezi bârna din ochiul tău, ajungi să te simți prizonier în relația respectivă și încerci să o părăsești mișelește. Vei reuși, pentru că cel de lângă tine are încredere în tine și speră că pasul făcut este spre binele amândurora. Tu însă arăți, prin cele ce urmează, că decizia este doar în favoarea ta, iar tot timpul petrecut împreună a avut sens atât timp cât ai avut ce „culege”. Când ai cules toate roadele, uiți cu câtă dragoste și cu cât efort au fost ele sădite. Încerci să te descotorosești de trecut, ascunzând sub preș tot ce a fost, bun sau rău și îți vezi de viață ca și cum ai fi trecut printr-o bătălie în care ai fost silit să lupți. Vezi în trecutul tău un război cu un pseudoinamic, îți reproșezi că nu ai anticipat mai demult deznodământul, când defapt, tu ai fost dintotdeauna propriul și singurul tău inamic. Vei realiza într-un târziu asta, dar va fi prea târziu.
Reluând cele spuse la începutul pledoariei, când 2 oameni se cunosc de mult timp și aleg să petreacă timpul împreună, sfârșesc prin a împărți aceleași valori și a avea aceleași aspirații. De multe ori însă, aceste valori și aspirații comune au fost de la început o utopie…”

Paragraful de mai sus reprezinta o postare a unui prieten.Nu e nici psiholog, nici scriitor.

Cand 2 oameni se cunosc de mult timp si aleg sa petreaca timpul impreuna, sfarsesc prin a imparti aceleasi valori si a avea aceleasi aspiratii. N-ai cum sa nu fi de acord  cu aceasta afirmatie, e simpla, intuitiva, de bun simt, dovedita experimental.Insa am fost martora si la viceversa, cand doi oameni care aveau aceleasi aspiratii si imparteau aceleasi valori au mers de mana pe un drum o perioada de timp, apoi au hotarat, de comun acord, sa isi separe drumurile si sa ramana prieteni.Au evoluat diferit desi au facut acelasi lucru- deocamdata un mister pentru mine.

La inceput e pasiune, apoi respect pentru simplul fapt ca celalalt exista si se afla langa tine. Asta suna bine, poate prea bine chiar. Prea bine sa fie adevarat. Fac oamenii intr-un fel ca se obisnuiesc cu ce e bine si se concentreaza pe ce nu merge. Si apoi amplifica ” defectele” relatiei, in cautarea perfectiunii.Satui sa tot indure o insusire a partenerului, pe urmatorul il cauta sa fie opus din acel punct de vedere si cam atat.

Iar cand incerci sa te descotorosesti de trecut, sa ascunzi sub pres tot ce a fost, bun sau rau, nu chiar iti poti vedea linistit de viata. Poti construi o viata implinita atunci cand esti impacat cu trecutul, cand poti sa-i faci o vizita placuta din cand in cand.

Amicul meu pomeneste despre batalia in care un partener a fost silit sa lupte si asta ma duce cu gandul la versurile formatiei „Vama” :

” Iubirea-i lupta grea

Dar o cam luasesi razna

Luptai doar contra mea”

Intr-o relatie lupta este constructiva si de dorit atunci cand este a amandurora pentru relatie.

Imi pare rau cand vad ca oamnenii isi fac singuri rau atunci cand incearca sa fie fericiti.Imi imaginez doua inimi care se apropie la inceputul relatiei, apoi fuzioneaza treptat si la sfarsit fiecare isi smulge partea lui, ramanand cu marginile zdrentuite. Inima sfasiata este inima comuna, din care fiecare vrea sa isi ia inapoi ce i-a apartinut, dar ce i-a apartinut nu mai este in forma initiala.

Anunțuri

Ce zice bine Alfie Kohn – rezumat din cartea „Parenting neconditionat”

„Nimic din aceasta carte nu ar trebui interpretat drept o invitatie de a ne relaxa total si a-i lasa pe copii sa se creasca ei singuri. Am putea spune ca este de datoria noastra sa detinem controlul, si anume sa cream un mediu sanatos si sigur, sa oferim indrumare si sa stabilim limite; dar nu este nicidecum datoria noastra sa controlam, adica sa solicitam obedienta absoluta, sa ne bazam pe exercitarea unei presiuni sau sa reglam toate detaliile vietii copiilor. De fapt, desi pare paradoxal, datoria noastra este sa controlam modul in care ii ajutam pe copii sa preia ei insisi controlul asupra propriei vieti. Scopul este sa-i inzestram cu abilitati, nu sa-i determinam sa se conformeze, iar metodele sunt bazate mai degraba pe respect, decat pe constrangere”.(Parenting neconditionat, pg.58)

Idei extrase de mine din prima jumatate a cartii

1.Parentingul conditionat considera iubirea parinteasca un privilegiu care trebuie castigat. Parentingul neconditionat considera iubirea parinteasca „dar”.

Eu ma afiliez conceptiei ca orice fiinta are dreptul prin nastere la iubire si respect, adica iubirea parinteasca este dintotdeauna si pentru totdeauna, indiferent daca progenitura implineste sau nu cerintele si asteptarile parintelui.

2.Copilul este privit ca intreg, nu prin prisma comportamentului sau. Daca ai un copil energic (neastamparat) te-ai putea concentra pe aceasta latura a lui si sa pierzi din vedere cine este el, restul calitatilor, abilitatilor.

3.Sa nu invete pentru note (competitie)- se refera la faptul ca notele , in calitate de recompense, deturneaza adevaratul motiv al studiului. Astfel, copilul nu mai invata pentru a sti, ci pentru nota, si gaseste variante creative de a obtine o nota fara a sti ( studiaza exclusiv ce se cere la examen, copiaza).

4.Parintii pot obliga copiii sa faca performanta in domenii de care nu sunt ( sau nu au fost macar intrebati daca sunt) interesati.

5.Modelul parental este preluat din familia de origine; cu cat constientizam mai putin procesul de preluare, cu atat suntem mai inclinati de a reproduce tiparele.Ciudat, ilogic, tragic, multi oameni care isi critica parintii sfarsesc prin a crea familii neobisnuit de asemanatoare cu cele din care au plecat.

6.Copiii nu devin rasfatati daca sunt luati in brate imediat ce incep sa planga.

Copiii trebuie intrebati in legatura cu decizii care ii privesc si pe ei ( asta nu inseamna ca isi joaca parintii pe degete, ci ca parintii isi respecta copilul in calitate de fiinta umana si nu il trateaza ca pe o leguma).

7.Nu ne putem astepta de la copiii de o anumita varsta sa manance frumos in public sau sa taca in public.(sau sa multumeasca pentru cadou la ziua lor, sa nu planga de oboseala si sa socializeze).

ree9786069356302

Metode concrete alternative oferite de Alfie Kohn

Principiile parentingului neconditionat

1.Reflectati- insusirile copilului vostru care va scot din sarite sunt de multe ori o reflexie a propriilor insusiri neplacute. Fiti sinceri cu voi insiva in legatura cu motivele pentru care faceti anumite lucruri.

2.Reganditi-va solicitarile- poate sunt prea mari pentru varsta respectiva sau poate miza nu e asa importanta (cum ar fi patul care trebuie facut neaparat)

3.Concentrati-va asupra obiectivelor pe termen lung: fie ca cel mic varsa laptele cu cacao, face o criza de furie sau uita de teme, nu conteaza atat de mult in comparatie cu ce faceti voi pentru a-l ajuta sa devina o persoana verticala, responsabila, plina de compasiune.

4.Puneti relatia pe primul loc- comportamentele neadecvate sunt mai simplu de gestionat si problemele mai usor de rezolvat cand copiii se simt suficient de in siguranta cu noi ca sa ne explice motivele pentru care au facut ceva gresit

5.Schimbati-va perspectiva, nu doar actiunile- parintii care iubesc neconditionat privesc un comportament neadecvat drept o oportunitate de a-l invata ceva pe copil si nu ca pe o infractiune.

6.RESPECT – nu-i minimalizati sentimentele de manie, nu-i trivializati fricile, nu-l umiliti vorbind despre el cu alti adulti ca si cum nu ar fi de fata, nu incercati sa il pacaliti spunandu-i ca radeti cu el atunci cand radeti de el

7.Fiti autentic- nu ar trebui sa pretindem ca suntem mai competenti decat suntem; daca o dati in bara, recunoasteti si cereti-va scuze.

8.Vorbiti mai putin, intrebati mai mult.

9.Tineti cont de varsta copilului- schimbati strategiile pe masura ce creste.

10.Cand copilul face ceva, ganditi-va intotdeauna la cel mai intemeiat motiv- convingerile noastre  in legatura cu motivele respective pot genera o profetie auto implinita.